Ion Crăciunescu, unul dintre cei mai buni arbitri din fotbalul românesc a participat la "Prietenii lui Ovidiu" și și-a amintit cu plăcere de perioada în care era fotbalist la Chimia Râmnicu Vâlcea.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea cu Ion Crăciunescu a fost difuzată în luna martie 2020
Ion Crăciunescu a început cariera de fotbalist în anul 1960 la echipa Chimia Râmnicu Vâlcea, iar mai apoi la echipa de tineret a Universității Craiova. Începând cu anul 1975 abandonează cariera de fotbalist în favoarea carierei de arbitru.
"Am câștigat Cupa României cu Chimia Rm. Vâlcea. Eram fundaș dreapta și vreau să vă zic când m-am întors la Craiova de la Vâlcea aveau o generație la tineret... Fii atent aici! Boldici, Negrilă, Ungureanu, Costică Ștefănescu, Donose, Balaci, Cârțu, Cămătaru, Pițurcă! Și eu în echipa asta eram căpitan! Nu că eram cel mai bun, ci doar cel mai în vârstă.
La Craiova, la tineret, am început cu Mitică Dragomir, el era fotbalist bun de tot. Fundaș, cu o viteză și o forță! După m-a luat la Vâlcea. El m-a dus la Vâlcea, el m-a scos din echipă că «trebuie să joace Teleșpan de azi». Așa m-am apucat de arbitraj", și-a amintit Crăciunescu la emisiunea "Prietenii lui Ovidiu".
„Am plecat cu lacrimi în ochi”
Acesta a continuat poveștile legate de Dumitru Dragomir: „Mitică venea în perioada aia la București și zicea: «Băi, fraților! Am un nebun la Vâlcea nu se înțelege nimeni cu el. Țineți minte de la mine, dacă nu va ajunge ăsta arbitru de sparge România! Vă spune Mitică Dragomir!».
Mi-a făcut o reclamă extraordinară. Apoi ne-am întâlnit când era el la Brașov conducător. A pierdut cu mine un meci, la o decizie care era în zona gri... Am dat-o în defavoarea lui și-am plecat cu lacrimi în ochi pentru că mi-a părut rău de decizia luată. Am decis singur meciul!”.
{{text}}