Duminica îndrăgostiților n-a început deloc fierbinte la Liverpool. Mă refer la zona de influență a "cormoranilor" din oraș. Erau doar 4 grade-n termometre, "real feel" arăta de fapt minus 4, însă "real real feel" era minus 13. Distanța până la liderul Manchester City. Sau minus 30. Diferența de puncte față de sezonul trecut după 24 de etape!
După trezirea cu fața la cearceaf au urmat, probabil, întrebările. Ce se întâmplă totuși cu această echipă chemată să facă istorie după ce scăpase de obsesia titlului? 3 eșecuri consecutive în campionat, 3 eșecuri consecutive pe "Anfield" și-acum 3 goluri în 7 minute la Leicester, pentru o înfrângere ce scoate campioana din calculele la titlu și o trimite în cele legate de clasarea pe un loc de Champions League. Căci această amenințare există, iar în termeni seci, așa cum le plac patronilor americani, ar echivala cu o pierdere de peste 150 de milioane. De lire.
Întrebările au nevoie de răspunsuri. Iar în fotbal, de vinovați, căci conjuncturile nefavorabile funcționează ca alibi până la un punct. Mulți caută să pătrundă în intimitatea vestiarului, căci senzația e că acolo s-a rupt ceva, și descoperă cum Thiago a primit un salariu aproape cât al lui Salah, peste toate celelalte piese cu greutate, fără ca importanța lui să se simtă. Și nu-s puțini cei care se uită acum ușor încruntat spre Klopp. Pare o blasfemie, dar știm cu toții cum funcționează fotbalul și cine plătește oalele sparte.
Klopp însă pare a călca din ce în ce mai apăsat pe urmele sale din perioada Dortmund. Unde după doi ani de succese a început reculul. Liverpool are doi ani de mari succese, dar consumul de energie fizică și mentală a fost fantastic. Nu-i ușor deloc să lucrezi cu Klopp, ciclul de 5 ani de care vorbesc atâția s-a cam dus. Jurgen e în fața celui mai greu demers din cariera lui, să reconstruiască, nu să construiască.
Guardiola şi puterea exemplului
O inspirație ar putea veni chiar de la rivalul Guardiola. Pe 21 noiembrie, Pep avea cel mai slab început de sezon din carieră. Pierduse contra lui Mourinho, era pe 9 în clasament și se vorbea de plecare. Ce a urmat? 23 de meciuri fără eșec, cu doar 3 egaluri, 16 victorii consecutive și o senzație de forță pe care n-o mai transmite nimeni în Europa. Nici măcar Bayern. Guardiola nu obosește să reinterpreteze sau să inoveze (ce părere aveți de noul "Gundo-gol"?), iar acea imagine de sâmbătă, contra aceluiași Mou, cu așezarea în piramidă, 2-3-5, e analizată pe toate fețele, chit că poate fi regăsită și la Barcelona din 2011. Acum, la Pep nu se mai vorbește de plecare, ba chiar lumea se întreabă dacă nu cumva ar putea fi el pentru City ce-a fost Sir Alex pentru United. Cam atât de schimbător e fotbalul.
Messi e pregătit de PSG
Barcelona s-a distrat cu Alaves, iar Messi pare pregătit de PSG. De meciul cu PSG, căci despre o eventuală trecere la Paris mai avem timp să vorbim. Ceea ce i s-a întâmplat lui Neymar nu pare a fi un argument pentru o astfel de mutare, căci nu cred că Messi e prea dornic să-i cunoască pe contondenții fundași din Ligue 1, pentru care orice băiat îmbrăcat în tricoul Parisului trebuie atacat prin orice mijloace.
Altfel, la Barcelona se respiră optimism, deși echipa a avut mari probleme contra rivalilor de calibru. Absența lui Neymar e un motiv, îmi aduc însă aminte de zâmbetul catalanilor înainte de returul cu Liverpool, de pe "Anfield", când s-a aflat că vor lipsi Salah și Firmino.
{{text}}