Ediție specială a Gazetei Sporturilor, astăzi, în ziua în care Octavian Bellu împlinește 70 de ani. Citește un interviu-eveniment cu cel mai medaliat antrenor din istoria sportului mondial.
Din Franța, Ecaterina Szabo (53 de ani) povestește episoade emoționante și simpatice trăite la lot alături de Octavian Bellu și spune că momentul său de vârf, patru medalii de aur și un argint la JO Los Angeles 1984, i se datorează și antrenorului care a lipsit de pe margine la competiția de peste Ocean.
„Îl aștept cu drag în Franța, în sala care-mi poartă numele, poate ținem împreună o lecție deschisă. Și m-aș bucura să ajung curând la București să ciocnim un pahar de șampanie și să mâncăm o savarină, prăjitura mea preferata". Din inima Franței, de la Chamalieres, o comună lipită de Clermont-Ferrand, vocea Ecaterinei Szabo transmite emoție și bucurie când vorbește despre fostul ei antrenor, Octavian Bellu. „Povestesc experiențele mele personale cu Tavi, nu cunosc alte situații, dar pentru mine a fost ca un tată. Am obținut împreună rezultate colosale, am rămas buni amici și ne apreciem reciproc. Am considerat un privilegiu faptul că l-am avut profesor", spune Cati.
E convinsă că Olimpiada sa strălucitoare, Los Angeles 1984, cu patru medalii de aur și un argint, i se datorează în mare măsură și lui Bellu, chiar dacă ploieșteanul n-a făcut atunci deplasarea în SUA, unde lotul a fost condus de cuplul Adrian Goreac – Maria Cosma.
Ecaterina Szabo: „De pe bârnă cădeam doar dacă era cutremur"
„Am regretat mult absența lui în America, fiindcă munca depusă de el i-ar fi dat dreptul să fie alături de fete la concursul olimpic. Și ar fi însemnat un stimul în plus pentru noi. Nici acum nu știu de ce i s-a refuzat acea deplasare. Solul și paralelele le-am lucrat împreună. Trăiesc cu sentimentul că succesul meu de la Los Angeles e, cu certitudine, și meritul lui Tavi", afirmă Szabo. Ea a urcat atunci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la echipe, bârnă, sărituri și sol, plus un loc 2 la individual compus, după o luptă epică dusă cu Mary Lou Retton.
„Am început cu aur la sărituri, unde, la a doua execuție, am trecut prin niște emoții de nedescris. Îmi era teamă să nu greșesc, fiindcă nu era aparatul meu forte. Dar mi-a ieșit senzațional, Dumnezeu a vrut să se întâmple așa!, după care am prins aripi. Am simțit că nimic și nimeni nu-mi mai stă în cale. La bârnă, unde cădeam doar dacă venea vreun cutremur, am defilat, la sol mi-am păstrat concentrarea și m-am simțit ca la o demonstrație chiar dacă a căzut curentul și m-au oprit vreo 20 de minute, iar pe echipe a funcționat o ambiție fantastică să le batem pe americance", rememorează Szabo zilele de vis de peste Ocean, în spatele cărora s-a aflat și efortul lui Bellu.
Tunsoarea din toaleta avionului
Fosta campioană poartă în desaga amintirilor și multe momente simpatice petrecute alături de antrenorul cu care a lucrat în anii '80: „La Universiada de la Kobe, în Japonia, mi-a venit rândul la un moment dat să merg la spălătorie cu echipamentele și hainele colegelor și antrenorilor, iar cele ale lui Tavi au dispărut, Le-a luat altcineva de acolo!".
Dar întâmplarea cea mai haioasă depănată provine dintr-o deplasare în Indonezia, cu ocazia unui turneu demonstrativ: „Aveam părul lung și, efectiv, nu-l mai suportam. În avion, am luat cu mine o colegă în toaletă și am pus-o să mă tundă cu forfecuța de curățat pielița de la unghii, aceea cu ciocul un pic întors. A durat ceva timp, iar când am revenit pe scaun și m-a văzut antrenorul a rămas cu gura căscată. Vă dați seama: să apar așa, dintr-odată, cu părul scurt în avion! S-a râs copios!".
Pe Octavian Bellu l-aș carecteriza în trei cuvinte: prietenos, inimos, deschis.
-Ecaterina Szabo
Sigur că antrenorii erau mai aspri când realizau că am mai scăpat la dulciuri, dar pentru noi nu mai contau efectele. Dacă aveam ocazia să savurăm o prăjitură, ne bucuram de moment. Eram niște copile, ce știam noi că un kilogram în plus la greutate poate cântări enorm în pregătire sau concurs?
- Ecaterina Szabo
Îi urez lui Tavi multă sănătate, să ne continuăm prietenia, să ne respectăm ca până acum, chiar dacă ne vedem destul de rar. Mi se pare neschimbat la 70 de ani, așa va fi și la 80!
- Ecaterina Szabo
{{text}}