Rică Răducanu, fostul portar de la Rapid, Sportul sau Steaua, ajuns la 74 de ani și-a spus toate secretele într-o ediție eveniment, moderată de Ovidiu Ioanițoaia.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
La emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, Răducanu și-a amintit de celebrul meci când a fost surprins în ofsaid, dar și primele amintiri din fotbal pe terenurile de la Institutul Pasteur, dar și de unde îi vine celebra poreclă de „Tamango”.
- În acte ești Necula Răducan și toată lumea-ți spune Rică.
- Da, da. Răducan, fără u. Mama mi-a zis Rică, Ricuță. M-au alintat toți din cartier, Rică. Când am fost la probe la Pasteur, apoi la Piața Giulești, toți mi-au zis Rică. Și așa mi-a rămas.
- Te-a iubit mult mama ta.
- Când m-am întors din Mexic, mi-a pus covorul roșu. De la poartă până la intrarea în bucătărie. A mai pus să cânte și muzica, la un radio. Eu credeam că a căzut covorul, dar ea mi-a zis: "Lasă, mă, să fii și tu ca oamenii ăia mari! Acum ești și tu mare, să-ți cânte și ție!". A trăit o sută de ani mama.
- Zi-mi, te rog...
- Ovidiu, mama a trăit singură atâția ani și ne-a crescut pe noi. Fratele meu mare are 90 ani, eu sunt ăla mic, de 74. Suntem patru băieți. Să fim sănătoși, să ne ajute Dumnezeu! Mama dacă nu cădea de pe scaun când a pus niște perdele nu murea! O sută de ani avea!
- Știe toată lumea povestea când ai fost surprins în ofsaid.
- Era un meci cu Farul Constanța pe "23 August". Ne-au dat gol și stilul meu, care stăteam numai pe la 16 metri, am zis să ies. Că pierdeam, tot aia era... Mi-a dat gol Turcu, extremă stângă. Am plecat în atac. M-am dus cu dăi, dăi... Nu mergea deloc! A centrat Năsturescu și în poartă era Bibi Pilcă. Sandu Neagu, în loc să dea gol, mi-a dat mie pasă. Am dat cu latul... Nea Otto Anderco era arbitru, nu fluierase nimic, după care a zis că e ofsaid. "Matale ai mai văzut vreun portar în ofsaid?!". Mi-a anulat golul, am pierdut meciul ăla.
- Tu când ai început fotbalul erai...
- Extremă dreaptă! Fiind în Giulești, la piață, jucam fotbal la Pasteur. Toți am fost la Victoria MIBC. Acolo m-au legitimat prima dată. Apoi s-au unit cu Flacăra Roșie București. Nea Sandu Frățilă era antrenor și la un meci s-a accidentat unul și, fiind înalt, m-a băgat portar. Am apărat bine. Știam de toate. Eram copil prin cartier, mă gândeam să ajung și eu ceva. Nu mă gândeam eu că o să ajung Rică Răducanu...
- Flacăra Roșie era în "C", nu?
- Da. Și nea Sandu Frățilă m-a ținut rezervă ca portar. Era unu' Malaezul și a luat un gol nasol. Apoi, la un meci cu Progresul București în Cupă, jucam pe Dudești, m-a trimis în poartă. Tată, dacă mă crezi, i-am apărat și 11 metri lui Oaidă! I-am eliminat din Cupă, Progresul era în "A"!
- Dar de unde vine porecla asta a ta, "Tamago"?
- Inginerul șef mi-a zis așa. Era un film cu un negru pe un vapor, îi bătea pe toți.
- De culoare vrei să zici!
- De culoare, da... Așa e la noi, negru, alb... Toți îmi ziceau "Tamango". Oricum, ziarele m-au făcut pe mine mare. La Rapid, la 17 ani, stăteam în spatele porții. Le dădeam săru'mâna lui Dan Coe, Sandu Neagu sau Motroc. "Ce faci, mă Ciorane?", îmi ziceau. Atunci mă spălam cu Cheia, acum mă dau și eu cu Fa. Nea Tinel mă știa, dar nu știau că-mi zice lumea "Tamango".
- Ha, ha, ha!
- Tată, la un moment dat, nea Tinel a întrebat de "Tamango". Când m-a văzut, mi-a tras una: "Tu ești, mă, Tamango? Cioranul dracu'!", "Eu sunt, bre, săru'mâna!". "Hai, ia-ți bagajele și hai la Rapid!". Asta a fost. Șansa vieții. Am avut noroc.
{{text}}