Am avut ocazia să vizionăm în avanpremieră documentarul „Pele”, pe care Netflix urmează să-l lanseze oficial pe 23 februarie. „Pele nu a făcut diferența, el a fost diferența”, e motto-ul filmului. Brazilianul nu a rătăcit ca Maradona, el doar a jucat fotbal, nu l-au consumat nici zecile de contracte pentru publicitate, nici tortura la care erau supuși brazilienii în vremea lui de glorie
"A fost o tragedie, nimeni nu se aștepta ca Brazilia să piardă finala în casa ei". Zilele de după finala din 1950 a Campionatului Mondial și le amintesc mai toate personajele contemporane ale lui Pele. O țară imensă rămăsese blocată fiindcă ratase afirmarea mondială. Uruguay câștigase finala, revenise de la 0-1 și marcase două goluri.
Schiaffino în minutul 66 și Ghiggia în minutul 79 semnaseră depresia Braziliei și a familiei lui Dendinho, un fotbalist al cărui fiu povestește în documentarul relizat de Netflix cum a perceput el momentul: "Tata plângea și, ca să-l opresc, i-am spus "nu mai fi trist! O să câștig eu Cupa Mondială pentru Brazilia!".
Pele (2021) » Recenzia noului documentar Netflix
Filmul e despre copilul Edson Arantes do Nascimento, devenit Pele, rege al fotbalului. Documentarul de aproape două ore amestecă geniul fotbalistic al lui Pele cu umbrele din parcursul omului. D10S, al lui Asif Kapadia, l-a prezentat pe Maradona într-o cursă la viteză maximă, cu eroul ciocnit des în obstacolele pe care le întâlnea.
Pe unele și le inventa el, din slăbiciuni omenești care nu suportau umflarea la infinit a zeului Diego, pe care-l iubeau și-l storceau argentinienii și napoletanii.
"Până la Cupa Mondială din Suedia nu mai ieșisem din Brazilia. Nu înțelegeam de ce mă atingeau atât suedezii. Se uitau la mâinile lor ca să vadă dacă se lua vopseaua. Nu mai văzuseră vreun negru"
Pele
Pele din documentarul Netflix și, în general, din biografia știută a lui, nu suferă din pricina presiunii. Copilul de nouă ani care-i promite tatălui Cupa Mondială ajunge să lustruiască pantofi când părintele, fotbalist și el, se accidentează și rămâne fără venituri. Micul lustragiu avea să devină "Regele fotbalului", o poveste în care Pele se prinde complet, fără să mai țină cont de altceva.
"Eu nu am vrut să fiu Pele", mărturisește eroul pe parcursul filmului, numai că nici o acțiune a lui nu a trădat ezitarea, așa cum o trăda comportamentul lui Maradona.
Pele, primul fotbalist cu un milion din publicitate
Brazilianul a câștigat prima oară Campionatul Mondial în 1958. Avea 17 ani și trecuseră opt ani de la promisiunea pe care i-o făcuse tatălui său când îl văzuse plângând din cauza uruguayenilor. Produs de premiatul cineast Kevin Macdonald, filmul îl împarte pe Pele, într-un mod surprinzător de obiectiv, în fotbalistul genial, sportivul născut talentat, "creat de Dumnezeu pentru fotbal", așa cum chiar el este convins, și omul indiferent la societate, la problemele grave pe care le înfruntau conaționalii chinuiți zilnic.
Pele era bun pentru brazilieni, pe care-i făcea mândri de succesele lui, și era bun pentru dictatura militară sângeroasă, pe care o legitima prin tăcere și prin participare.
"Când s-a accidentat tata, m-am angajat. Am început să șterg și să lustruiesc pantofi ca să-mi ajut familia. Trecutul meu m-a ținut cu picioarele pe pământ"
Pele
Cupa din '58 l-a transformat devreme dintr-un sportiv cu talent într-un personaj bun de vândut și pastă de dinți, și băuturi în lumea întreagă, și dictatură violentă în Brazilia. Filmul îl prezintă ca pe primul sportiv milionar. "Călătoream mai des pentru contracte publicitare decât pentru meciuri", povestește el. În Europa mergea, ca fotbalist, doar pentru amicale cu echipa de club, Santos. Ca și Brazilia, Santos devenise faimos grație lui Pele.
Tortură, arestări, nepăsare
El întreținea toate mărcile și încasa banii din contracte. Zâmbitor mereu, nu părea chinuit deloc rolul de urs bun de plimbat prin toată lumea. Documentarul surprinde ascensiunea lui Pele în Brazilia democratică, o țară care progresa în economie și în toată societatea.
Când "Allegria" a fost înlocuită cu o dictatură militară, "Regele" nu a avut nici o problemă în a semna și pentru dictatori. "Pentru mine nu se schimbase situația, a fost bine în continuare", admite bătrânul intervievat la zi în scene din film și ajuns la vârsta de 80 de ani.
El plânge când vorbește despre Mondialul din '70 și despre Brazilia, țara care-i stătea în cârcă la fiecare turneu final, dar nu are explicații pentru apropierea de Emilio Garrastazu Medici, descris în film ca dictatorul cel mai dur din istoria statului sud-american. "Am avut probleme în timpul carierei mele, pentru că oamenii au confundat politica cu fotbalul", spune Pele.
Brazilienii erau torturați, închiși în pușcării, cenzurați. Pele nu a reacționat niciodată: "V-aș minți dacă v-aș spune că nu auzisem nimic. Auzisem, dar nu știam sigur. Cred că am realizat, oricum, mai mult decât au reușit politicieni plătiți ca să promoveze Brazilia în lume".
Jurnaliști, artiști insistă în film că o declarație a lui despre atrocitățile din țară ar fi mișcat lucrurile spre bine. Dar Pele a fost preocupat numai de fotbal, de reclame, de interviuri, de fotografii. Cu driblingurile, cu forța lui, cu golurile a fost un sportiv minunat. Copilului lustragiu i-a fost frică să se implice și în politică, să-și salveze brazilienii și altfel decât distrându-i. "Aceasta este moștenirea pe care am lăsat-o. Brazilia a devenit mai cunoscută datorită mie". Pele!
"Când era mic făcea numai boroboațe acasă, dar iubea fotbalul. Mereu a fost ca argintul viu"
Maria Lucia, sora lui Pele
7,99 eurocostă cel mai ieftin abonament Netflix în România. Cel mai scump valorează 11,99 euro
În 1970 nu ar fi jucat!
Filmul surprinde momentul în care Pele renunță la naționala Braziliei după Mondialul din 1966, în care "auriverde" nu trec de grupă, bătuți de Ungaria și de Portugalia. Pele se și accidentează și ajunge să creadă că "aceste Cupe îmi poartă ghinion". El alege să joace numai pentru Santos, acasă. Dictatura braziliană îl forțează să participe și la CM 1970 și-l înlocuiește pe selecționerul Joao Saldanha, care nu-l suporta pe "Rege".
Saldanha susținuse că Pele era miop! Și îi transmisese că urma să fie rezervă. "Președintele țării nu-mi alege titularii, cum nici eu nu stabilesc care sunt miniștri", spusese Saldanha. A doua zi avea să fie demis. Noul selecționer, Mario Zagallo, a avut o relație bună cu Pele și au câștigat împreună Cupa Mondială în 1970, într-un turneu în care sud-americanii i-au învins și pe români, 3-2 într-un meci disputat în grupe.
1283 de goluria marcat Pele în 1363 de meciuri, record mondial al tuturor timpurilor, potrivit guinnessworldrecords.com. A evoluat de 92 de ori în naţionala ţării sale, pentru care a înscris 77 de goluri. Pele este cavaler al imperiului britanic, titlu acordat de Regatul Marii Britanii în 1997
Documentar-live
Pele a jucat pentru Santos între 1956 și 1974 și pentru New York Cosmos între 1975 și 1977. Nici un sezon în Europa, continent pe care "Regele" a călcat numai pentru turnee demonstrative și pentru campionatele mondiale. După ce a devenit campion mondial în 1958, președintele lui Santos a anunțat că "e un bun național și este exclus să accept vreo ofertă!", o declarație prinsă în film.
În Brazilia, pentru întreținerea mitului Pele, toată țara schimba fotbalul, când era cazul. La golul cu numărul o mie al lui Pele, pe 11 noiembrie 1969, stadionul "s-a nimerit" să fie tocmai Maracana, cea mai mare arenă braziliană. Era o deplasare a lui Santos la Vasco da Gama. Santos a primit un penalty și îl executa Pele.
Imaginile din documentar îl surprind uitându-se în spate, să-și caute colegii plasați ca să speculeze o respingere a portarului, un ricoșeu. Ei erau cu toții la centrul terenului, umăr la umăr, în așteptarea sărbătorii, nu urmăreau să participe la continuarea fazei. Pele avea să înscrie. Televiziunea braziliană crease, încă dinaintea partidei, un eveniment-emisiune cu al o mie-lea gol al idolului națiunii.
3 titluride campion mondial a câștigat Pele, record al unui fotbalist. Pe primul l-a cucerit în 1958, când avea numai 17 ani. A mai câștigat și în 1962, când el a fost accidentat devreme în competiție, iar înlocuitorul Amarildo a devenit eroul naționalei. Ultimul trofeu l-a luat în 1970
{{text}}