Brazilianul Eric de Oliveira, 35 de ani, se simte ca acasă în România. S-a căsătorit cu o jucătoare de handbal, Cosmina, iar împreună au doi copii. Acum câteva zile a semnat din nou cu Gaz Metan. În Mediaș are o casă și un restaurant, de care se ocupă soția și sora lui, venită special din America de Sud.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de Youtube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea cu Eric de Oliveira s-a difuzat în noiembrie 2020
Eric a vorbit la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” despre problemele pe care le-a avut în străinătate, în special în Ucraina, la Karpatî, acolo unde a intrat în depresie și a avut cele mai mari probleme din viața sa.
- Eric, când ai plecat prima dată din România, ai făcut-o la Karpatî, în Ucraina.
- Liov era un oraș foarte frumos. Am avut doi brazilieni în echipă și vreo trei spanioli. M-au primit foarte bine și chiar suntem prieteni și acum, în special cu William Batista. Doar că a fost foarte ciudat...
- De ce spui asta?
- Am plecat din România ca cel mai bun jucător străin. Am crezut că merg în Ucraina și o să fac ravagii acolo. M-am gândit inclusiv la domnul Lucescu că atunci era la Șahtior. Mă gândeam că mă știe din România, făcusem un sezon foarte bun, eram al doilea golgeter. Și am zis că dacă joc foarte bine la Karpaty, poate primesc o șansă.
- Adică să te transfere la echipa lui?
- A fost ciudat oricum. Mă antrenam, făceam tot ce trebuia, eram bine cu kilogramele. Mi-au zis: „Pregătește-te că joci!”. Aveam meci chiar cu Șahtior. M-am pregătit, chiar am și jucat la echipa a doua 45 de minute. Când s-a făcut lotul pentru meci, eu nu eram. Etapa viitoare, împotriva lui Cernat, Mazilu și Șoavă la Arsenal Kiev. „Pregătește-te că joci!”. M-am pregătit, eram totul bine, și iar n-am fost în lot. Așa a fost din august până în decembrie!
- Păi, și ce se întâmpla? N-ai vorbit cu cei de la echipă?
- La un moment dat am fost să vorbesc cu președintele. Ne închidea telefonul, ni-l oprea afară, mai erau și patru bodyguarzi înarmați în birou. Mi-a zis în decembrie, atunci. „Eu vreau să te întorci și să te pregătești și să joci”. Eu învățasem unele cuvinte, începusem să și beau. Era să intru în depresie, n-aveam bani să-mi întrețin copiii. Socrii m-au ajutat. Era traducător în birou, dar eu ziceam pe ucraineană. Nu-l lăsam să vorbească. „Că mă bagi în ultimul meci sau nu, oricum plec. N-am nevoie de banii voștri, bag memoriu la FIFA și plec!”. Eu nu venisem să-i fur, eu venisem să joc. Aveam șapte goluri la echipa a doua.
- Și ai jucat în ultimul meci?
- Mi-amintesc că la ultimul meci, chiar cu Dinamo Kiev când se inaugura și stadionul pentru Euro, am jucat, am pierdut cu 1-0, dar am fost ales cel mai bun jucător al meciului. Am ieșit în minutul 78. Mi-amintesc că după meci erau 2.000 de oameni în curtea stadionului care voiau să facă poze cu mine și să le dau autografe. A doua zi pe site-ul clubului era un sondaj cu cel mai bun jucător din prima parte a campionatului și eu eram pe primul loc, deși jucasem doar 78 de minute. Dar tot ce așteptam erau biletele de avion ca să plec în Brazilia.
- Bani aveai să ajungi acasă?
- N-aveam niciun ban, nimic! După trei zile mi-au virat 100.000 de euro și mi-a zis președintele că trebuie să mă întorc după pauză. M-am întors, dar s-a întâmplat la fel... Am mai stat șase luni și gata!
- Patronul...
- Era un Becali, el făcea echipa, el făcea tot. Nu știu ce s-a întâmplat. Am jucat vreo două-trei meciuri la rând, toți suporterii și toată presa vorbeau despre mine și colegii din echipă îmi spuneau că o să-mi rupă picioarele dacă mai vin la antrenament. O luasem razna!
- Erau invidioși?
- Era invidie mare. Am băut mult atunci. Când m-am întors atunci din Brazilia, am băut trei zile în continuu. Am plecat așa la un meci amical, am dat trei goluri și două assisturi. Eram beat total. Beat, beat. Lucas Pérez glumea și-mi zicea să vin numai beat. Nu eram eu, pur și simplu...
{{text}}