În general, fotbaliștii se împart în două mari categorii: muncitorii și talentații! Primii se antrenează din greu pentru a ajunge la un nivel ridicat, în timp ce pentru alții talentul a fost suficient pentru a ajunge în vârf. Desigur, în fotbalul din prezent, până și cei talentați ajung să se antreneze din greu, dar au fost vremuri în care geniile din teren aveau „scutire” la programele dure de pregătire.
„E băiat muncitor, dar terenul de fotbal nu e șantier!”, este una dintre replicile celebre ale lui Cornel Dinu pe care mulți dintre foștii mari fotbaliști ai lumii ar înțelege-o de minune. Muncă puțină, talent din plin, dar și cariere senzaționale obținute într-o vreme în care se alerga mult mai puțin în fotbal. Vorbim despre trei fotbaliști geniali răsfățați atât de suporteri, cât și de colegi sau chiar antrenori.
„Să alerg?! Nu, nu! Eu nu alerg, eu dau goluri!”
Ronaldo Luis Nazário de Lima. Sau „Adevăratul Ronaldo”. Sau „Ronaldo Brazilianul”. Sau „Ronaldo Grăsuțul”. E considerat cel mai bun atacant din toate timpurile, iar mulți se întreabă cum ar fi arătat cariera lui dacă n-ar fi fost acele accidentări teribile, dar și kilogramele în plus. Gigi Simoni, fostul antrenor al lui Ronaldo de la Inter, a descris modul în care a funcționat relația sa cu atacantul brazilian.
„Cu Ronaldo era foarte simplu! Mi-am dat seama că n-are niciun sens să-i cer să alerge, să-i cer să se apere. La antrenamente, lui îi dădeam mingea repede, făcea doar exercițiile fizice minime. Erau alți fotbaliști care alergau pentru el!”, povestea Simoni. Și Inter n-a fost singura echipă care l-a înțeles perfect pe Ronaldo. La fel au stat lucrurile și la Barcelona, dar și la Milan sau la Real Madrid.
Când am venit la Real Madrid l-am întrebat pe Ronaldo câte kilograme are. Mi-a zis că are 96 sau 97! Apoi l-am întrebat câte kilograme avea când a câștigat Cupa Mondială în 2002. Mi-a spus că avea 85! L-am mai întrebat doar dacă poate ajunge să cântărească măcar 90 de kg. N-a putut! Chiar și-așa, e de departe cel mai bun fotbalist pe care l-am antrenat vreodată!
Fabio Capello
Ajuns la Real, în 2002, Ronaldo și-a convins rapid colegii că n-are nevoie de prea multă muncă la antrenamente pentru a marca pe bandă rulantă. Rămâne celebru un episod petrecut în timpul unui meci de pe Bernabeu. Un coleg i-a strigat să alerge, dar Ronaldo s-a întors și i-a replicat scurt: „Eu nu alerg, eu dau goluri!”. Câteva minute mai târziu, Ronaldo a reușit să marcheze.
Le mai spuneam antrenorilor să nu-l forțeze prea mult pe Ronaldo. Avem nevoie de el proaspăt la meciuri. Cred că și dacă nu se antrena deloc, tot putea să intre și marcheze două sau trei goluri
Michel Salgado, fost jucător la Real Madrid.
Best, lider la antrenamente ratate
George Best a fost unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria lui Manchester United. Genial pe teren și controversat în afara lui, Best a avut mai multe ieșiri în decor de-a lungul carierei. Îndrăgostit iremediabil de alcool și femei, Best ajungea să rateze zile întregi de antrenament la United.
În iarna lui 1971, George Best nu doar că rata toată săptămâna de antrenamente a lui United, dar nu ajungea nici măcar la derby-ul cu Chelsea. Motivul? Avea o nouă iubită!
Chelsea era adversarul meu preferat. Întotdeauna aveau jucători buni și îmi plăcea să-i înving. Mereu mă uitam în calendar când aveam meciuri cu ei și abia așteptam să jucăm. Totuși, atunci am zis că n-am chef. Nu am venit la antrenamente deloc. Eram unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști din lume, iar eu n-am vrut să joc. Am fost patru zile acasă la actrița Sinead Cusack. Când m-am trezit, mi-am dat seama că am ratat plecarea echipei. Îmi e greu să explic ce era în mintea mea de făceam astfel de lucruri
George Best
Ronaldinho... doar „joga bonito!”
PSG, Barcelona și AC Milan sunt echipele de top pentru care a evoluat Ronaldinho de-a lungul carierei. Brazilianul și-a făcut „încălzirea” în Europa în Ligue 1, la PSG, iar apoi a făcut spectacol total în tricoul Barcelonei, acolo unde a avut cea mai bună perioadă a carierei sale.
Spectaculos și devastator pe teren, Ronaldinho se încadra perfect în tiparul fotbaliștilor extrem de talentați care încercau să „fenteze” și antrenamentele, nu doar adversarii. „Era atât de bun cu mingea când intra pe teren, încât nu-ți venea să-l deranjezi cu exercițiile fizice. Pur și simplu puteai să te uiți la el 30 de minute sau chiar o oră fără să te plictisești. Când aveam antrenamente de dimineață, mereu venea cu ochelari de soare și se ducea la masaj. Era clar că a avut o noapte grea, dar când intra pe teren era fabulos!”, spune un fost coleg de la Barcelona.
Maradona, Romario, Socrates sau Lineker sunt alți foști mari fotbaliști care nu erau deloc îndrăgostiți de sesiunile de antrenament.
{{text}}