Ianis Zicu și-a amintit la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO, momente din experiențele pe care le-a trăit în Coreea de Sud la Pohang Steelers, dar și la Gangwon
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea în care a fost Ianis Zicu invitat a fost difuzată prima dată pe 2 februarie 2021.
- Ianis, cum a fost perioada ta în Coreea de Sud?
- Am rezistat doi ani, foarte greu. În 2012 m-a sunat un impresar din Iugoslavia care m-a întrebat dacă mă interesează să merg acolo. Discuțiile erau cu Pohang Steelers. Eu la ȚSKA Sofia aveam un contract de 500.000 de euro pe an și nu puteam să plec pe aceiași bani sau puțin mai mult. Am discutat cu ei și au dublat suma aceasta. Au plătit și 2,3 milioane de euro.
- Și așa s-a perfectat transferul tău!
- După 12 ore de zbor și încă 4 cu mașina, am ajuns la hotel la 11 seara. M-am dus să mă culc, dar la ora 7 dimineață mi-a zis antrenorul că avem alergare. Mi-am pus ceasul la 9, că nu mă trezesc așa devreme când abia am ajuns. Dacă au plătit banii ăștia, sunt jucător important.
- Și?
- Și la 7 dimineața bătea translatorul la ușă: „Hai, afară!”. „Lasă-mă să dorm, sunt dereglat complet!”. „Nu, afară!”. Am ieșit... 40 de minute de alergare la ora 7. Mă duc în cameră, la ora 10 alt antrenament. La ora 3 alt antrenament. Translatorul vine și-mi spune: „La ora 8 mai e un antrenament, dar e facultativ”. „Nu cobor!”.
- Așa.
- Dar a venit antrenorul: „Te rog frumos, ăsta-i facultativ, dar e tot lotul. Numai tu nu ești...”. Am făcut patru antrenamente! A trecut săptămâna asta foarte grea, eram deprimat total. Plecăm în Indonezia în cantonament. În cameră cu un băiat din Ghana. M-am dus la translator. „Eu la ultimele cluburi am stat singur, am o problemă cu somnul, sforăi mult și nu poate să se odihnească cel cu care stau în cameră. Vreau eu să-mi plătesc camera și să stau singur”.
- Și s-a rezolvat problema?
- Vine antrenorul: „Coreea rules. If you want european rules, go in Europe!”. Am acceptat, am înțeles că asta e cultura lor. Am stat șase luni, dar am clacat. Antrenorul voia să îi fie respectate toate cerințele, iar dacă unul era altfel avea impresia că-i perturbă energia grupului.
- Păi, și cum ai plecat?
- Am avut noroc să întâlnesc un antrenor care a lucrat cu Olăroiu. M-a văzut la unele meciuri și a zis să merg la echipa lui. „Dacă ne salvăm de la retrogradare, eu îți garantez că mai stai cu mine încă un an. Nu avem același nivel salarial, dar ne înțelegem cu Pohang, plătesc ei o parte, noi o parte și vii la noi. Programul tău e de un singur antrenament pe zi, la ora 3, nu se intră în cantonament, veniți direct la meci, ca în Anglia”. Am stat un an și jumătate cu plăcere și cu bucurie la Gangwon. Am renunțat la 15% salariu pe tot anul, doar ca să lucrez cu acest antrenor.
{{text}}