Sâmbătă, „Marca” ieșea pe prima pagină cu informația că Messi e mai mult decât oricând în ultimele luni partizan al ideii de a rămâne la Barcelona. Și că argentinianul ar fi mai degrabă convins în luarea acestei decizii de un plan sportiv sănătos, formarea unei echipe competitive, decât de argumente financiare.
E greu de spus în ce măsură informația oferită de ziar i-a alterat în vreun fel planurile lui Ronald Koeman în perspectiva partidei cu FC Sevilla, e cert însă că pe „Sanchez Pizjuan” s-a văzut cea mai competitivă variantă a Barcelonei din acest sezon.
Iar asta s-a întâmplat în condițiile în care Barcelona a arătat diferit de așa numitul „ADN Barca”. Koeman a schițat o formulă de echipă cu 3 fundași centrali, mai degrabă pe ideea de siguranță defensivă decât tradiționalul „a por ellos” cu care crescuse inclusiv el, pe vremea când îi era jucător lui Cruyff. Una e ADN-ul și alta e realitatea. Olandezul mai probase o dată acest sistem, în decembrie, la Valladolid. A câștigat atunci cu 3-0, lumea a remarcat ceea ce a remarcat și sâmbătă, apoi a repetat ideea, dar a făcut 1-1 cu Eibar acasă și a lăsat-o baltă.
Acum, toți se întreabă dacă nu cumva formula asta nu l-ar fi ajutat mai mult contra lui PSG. Plecând de la ceea ce s-a întâmplat la Sevilla, unde Barcelona a obținut primul succes concludent în acest sezon fața unei echipe zdravene, putem presupune că da. Căci Sevilla e o echipă zdravănă, cu lot bun și un antrenor capabil. Dar care nu a reușit mai nimic, tocmai pentru că Lopetegui a fost surprins de siguranța din jocul Barcelonei, de coordonarea arătată, dar și de vivacitatea jucătorilor, în frunte cu Messi, care din atâta dăruire era să se aleagă și cu o eliminare. Și care, la cel mai slab sezon al său, poate și cu cel mai slab anturaj, tot reușește să fie numărul unu în toate. Și de neînlocuit.
Succesul îi oferă lui Koeman posibilitatea să cumpere. Timp. Eventual și iluzii. Barcelona revine într-o ipotetică luptă pentru titlu (fără remiza cu Cadiz ar fi dormit sâmbătă noapte pe primul loc), ceea ce este vital la un asemenea club. Oferă însă și o nouă temă de gândire. Dembele a fost decisiv și a părut că savurează noua formulă, ce-i oferă spații și posibilitatea de a se folosi de viteză și de capacitatea de a stăpâni mingea în regim de viteză. Cum oare au crezut șefii Barcelonei în 2017 că Dembele poate juca rolul lui Neymar, iată o întrebare la care nu cred că există răspuns logic.
O „Bătrână Doamnă” fără viziune
În mod normal, egalul scos de Juventus la Verona n-ar fi trebuit să aibă multe semne de exclamare. La câte probleme de lot avea Pirlo, rezultatul poate fi acceptat. Nu poate fi acceptată însă lipsa unei identități. Suntem în martie și campioana Italiei încă nu știe ce joacă, încă nu are un stil definit.
Acum ceva vreme scriam aici că Pirlo e obligat să devină Allegri și să facă din Juve o echipă cinică. Părea că reușește, dar e posibil să ne fi grăbit în aprecieri. Cu Allegri exista siguranța că-n momentele de criză se întrezărește ieșirea, ceea ce acum nu se mai întâmplă. Poate că „Bătrâna Doamnă” n-a avut cei mai buni sfătuitori la momentul în care a decis să termine mariajul cu Allegri și să întrerupă brusc relația cu Sarri. Poate că a existat un pic de aroganță aici, de a crede că Serie A este atât de mult sub papuc încât „scudetto” poate fi cucerit și cu un antrenor debutant.
{{text}}