Ionuț Negoiță, 47 de ani, fostul patron al clubului Dinamo, om de afaceri în imobiliare, industria hotelieră și construcții, a participat la o ediție specială a emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Ionuț Negoiță recunoaște că a purtat mai multe discuții pentru cedarea lui Dinamo, dar dezvăluie cum l-a convins Pablo Cotacero că e patronul perfect.
- Domnule Negoiță, deci ați pierdut bani în fotbal. În alte afaceri cum a fost
- Fotbalul nu este singurul domeniu în care am activat din care să fi pierdut. E o vorbă: cine nu știe să piardă nu știe nici să câștige. Știu să și pierd, am pierdut mulți bani la viața mea, important e că am câștigat și mai mulți și când am tras linie mulțumesc lui Dumnezeu. Și pierderile, dar și experiențele negative dacă știi că iei partea bună și să le folosește constructiv fac parte din formarea noastră. Ce nu te omoară te întărește.
- Deci până la urmă aveți relații OK cu cei din DDB?
- Da. Oricum, după incident m-am întâlnit cu ei: "Băi oameni buni, gata! Găsiți o soluție!". Am avut discuții cu multă lume, cu tot felul de naționalități. Indieni, pakistanezi, italieni, spanioli ș.a. Chiar și vreo doi români care se băgau în seamă.
- Cum ați ajuns tocmai la Pablo Cortacero?
- Prin comparație cu alții, spaniolii au fost mai serioși. Și au început bine, dar au continuat prost.
- La ce vă referiți?
- Cortacero a venit cu Țălnar și cu Șerdean, dar și cu un domn Melero. Am vorbit pe video cu ei pentru că era pandemia. Melero un domn extrem de respectat în Spania, apoi a intrat și Contra în ecuație. Se știa cu Melero, premisele erau bune. Au adus 550.000 de euro fără să vină în țară, mai pe nevăzute. Toată povestea, toată ecuația suna promițător.
- Ce planuri aveau?
- Își doreau să facă o echipă foarte bună, cu Contra, să aducă spanioli, președinte de club, oameni pregătiți, oameni cu experiență în fotbal. Spuneau că vin cu fotbaliști care n-au loc prin Spania. Lucrurile, până la un punct financiar și organizatoric, arătau promițător. La un moment dat n-au mai avut bani. Dar ei au dat 550.000 de euro fără să fie acționari în club, ca împrumut!
- Însă acum au rămas fără bani.
- Ei au studiat acte, veneau pe la club, analizau, discutau. Nu m-am ocupat personal de tranzacție, dar știam chestiunile esențiale. De când au semnat, o singură dată am mai discutat și au mai venit pe la mine, ca să promită că vor plăti. A fost foarte scurtă discuția. Eu i-am spus că din punctul de vedere al unui sfat, mă pot întreba. Dar nici atât nu s-a întâmplat.
- Câte acțiuni ați avut?
- Când am început aveam 94%. Le-am dat suporterilor, dacă nu mă înșel, câte%. Pe un leu! Eu mereu le-am spus că le dau 94%, să ia toată povestea și s-o ducă mai departe. Au ezitat, că au doar 7.000 de membri... "Băi oameni buni, eu n-o mai lungesc, vreau să ies! Nu pot să stau agățat cu forța". Între timp au venit spaniolii cu românii.
- Concluzia!
- Am dat 20% la DDB, au rămas 74% rămași pe o firmă. Eu am dat Dinamo pe 1 leu, era simbolic, dar nici p-ăla nu mi l-au dat! Dacă nu am găsit pe cineva care să-mi dea mai mult de un leu.... Partea bună e că am reușit să mă descarc de o poveste, s-o preia altcineva și să se ocupe de ea. Nu era ca o societate pe care o abandonezi.
{{text}}