Dacă franco-senegalezul ar fi fost dat afară când trebuia, acum vestea cu el și cu cocaina prizată ar fi trecut la ”și altele”. S-ar fi vorbit despre ”fostul dinamovist, îl mai țineți minte?” nu despre ”dinamovistul”
Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și în cazul nostru, dacă s-ar fi întrebat ce fotbalist din campionatul românesc ar putea fi depistat pozitiv cu cocaină, primul răspuns ar fi fost, fără echivoc: Magaye Gueye, de la Dinamo.
Din jacuzzi la aeroport
La orice societate fotbalistică din lume, dacă tu apari în imagini publice în jacuzzi, rupt de matol, cu două mândre despuiate lângă tine și îți bagi și-ți scoți în clubul cu care ai contract, vin oficialii direct acolo, la scăldătoare, te scot dintre bulbuci și-ți dau brânci către aeroport, așa ud, neșters, cum te afli. Contractul se rupe pe loc, iar bucățelele de hârtie se iau cu grijă, nu se aruncă în cadă, că s-ar putea înfunda scurgerea. Nimeni nu tolerează fapte de genul celor comise de Magaye. Dinamo le-a tolerat și așa știrea a urcat de la o coloană de interior până pe prima pagină.
Cocaina, mai mult decît dopaj
Cei trei de la Astra, Ioniță, Fatai și Takayuki, au de dat socoteală pentru întăritoare perfuzate în venă. E o formă de doping agresiv, dar una care are legătură cu sportul, care vizează îmbunătățirea unor calități fizice. E ajutarea organismului, prin procedee interzise, de a obține parametri superiori. La Gueye e altceva. Cocaina n-o iei ca să alergi mai mult și mai repede, o consumi, în nopțile tale tenebroase care fac parte din existența-ți obișnuită, pentru a vedea lumea altfel, pentru a obține acea formă de beție fără alcool, acea lume aparent roz, care din păcate îi tentează pe tot mai mulți. Înainte de a fi doping din punctul de vedere al normelor sportive (e și asta, însă doar în subsidiar), consumul de cocaină înseamnă consum de droguri și, înainte de a fi de competența ANAD, intră sub incidența penalului.
De ce la Dinamo?
Magaye Gueye nu e nici primul, dar nici ultimul fotbalist din lume din eprubeta căruia s-au prelevat urme de cocaină. Nu putem invoca nimic altceva cât avem exemplul lui Mutu, pentru că am vorbi de funie în casa spânzuratului. Însă putem să ne întrebăm de ce acest caz extrem de grav a apărut la Dinamo și nu în altă parte. De fapt, nici n-are rost să ne întrebăm, pentru că răspunsul vine de la sine. Pentru că la Dinamo existau toate premisele să se întâmple ceva grav. Condițiile de-acolo favorizează astfel de lucruri, așa cum, de exemplu, timpul, căldura și aerul închis favorizează alterarea alimentelor. Sunt medii ideale pentru proliferarea mucegaiului.
Diferențele față de normalitate
Un club normal, altul decât Dinamo, dădea de pământ cu Gueye încă de atunci, din jacuzzi. Un club normal nu-i prelungea contractul, nu se ruga de el să rămână, că s-a accidentat Nemec și nu mai are alți atacanți. Un club normal nu cultiva niciodată un atacant cu foarte multe kilograme în plus numai fiindcă acum un deceniu a jucat câteva meciuri la Everton, pentru ca apoi să bâjbâie (și să se îngrașe) ani și ani prin niște periferii turco-azere. În fine, suporterii unui club normal nu primeau cu aplauze prelungirea contractului unui asemenea specimen, ci la prima apariție publică îi întorceau, cu vârf și îndesat, urările pe care el le făcuse atunci, în jacuzzi.
{{text}}