Ionel Ganea, unul dintre cei mai importanți atacanți din istoria „naționalei”, a fost invitatul emisiunii "Prietenii lui Ovidiu", difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Acesta a povestit episoadele controversate cu Felix Magath, Glenn Hoddle și Ladislau Boloni, dar explică și accidentarea pe care i-a provocat-o lui John Kennedy, într-un meci cu Scoția.
- Povestea cu Felix Magath?
- Eu am întârziat la masă, dar nu din vina noastră, a jucătorilor, tot din vina antrenorului. Nu apucaserăm să mâncăm desertul, nu era normal să-l mâncăm?! Eu am rămas cu înghețata, s-o mănânc. A început ședința, el mi-a zis să n-o mănânc. N-am aruncat cu înghețata în el, Doamne ferește!, am aruncat-o p-acolo. În folclor se păstrează multe, dar nu e adevărat.
- Și la Wolverhampton, cu Glenn Hoddle?
- A fost cel mai dur antrenor pe care l-am avut. Era pornit pe mine.
- De ce?
- Avea probleme și mereu se lua numai de mine! Indiferent dacă jucam sau nu jucam, tot eu eram problema acolo! E clar că el avea o problemă cu mine. Eu jucam fotbal ca în Anglia, nu jucam ca domnișoarele. Nu-i convenea și mă lua deoparte. Îmi zicea că nu știu ce și nu știu cum.
- Ai jucat la Rapid și la Dinamo, dar la Steaua n-ai ajuns!
- Am fost doar la stadiul de discuții. Una am avut-o cu domnul Păunescu la București, înainte să merg la Craiova. Și una cu domnul Gigi Becali, când eram în Anglia. Nu pot să vă răspund eu de ce n-am ajuns. Nu eu luam deciziile. Eu am discutat de principiu cu ei, atâta tot. Nu ne-am înțeles, ăsta e adevărul.
- Scandalul cu Boloni cum a fost?
- N-am avut nicio contră cu Boloni, doar am strigat la el. Era antrenorul echipei naționale, eram pe bancă, iar eu i-am zis lui domn Pompiliu, la pauză: "Domne, mă doare spatele. Te rog frumos spune-i antrenorului că mă doare spatele!".
- Și nu i-a zis?
- Nu i-a zis și de aici au ieșit discuțiile. Lumea a început să strige la Boloni să mă bage în teren. I-am transmis doctorului la cabine, la pauză, că mă doare spatele. Așa se făcea. Asta era ordinea, să anunți doctorul. Am intrat până la urmă pe teren...
- Ganezule, vreau să vorbim și de un episod neplăcut al carierei tale. Accidentarea lui John Kennedy.
- Sincer, n-am vrut să-i rup piciorul! Credeți-mă că n-am vrut! Dacă puneți și acum reluarea o să vedeți că arbitrul fluierase, iar el a venit în alunecare. Eu m-am ferit și am sărit, iar când am căzut, am căzut direct pe piciorul lui. N-a fost intenție să-i rup piciorul! Era un băiat tânăr, dar și eu eram tânăr. Așa s-a întâmplat...
- El a susținut că din cauza acestei accidentări n-a mai fost la un nivel înalt.
- Câte picioare s-au mai rupt de-atunci? Nu a fost intenția mea să-i rup piciorul. Eu am înțeles de la un coleg din Scoția că el nu și-a făcut recuperarea așa cum ar fi trebuit. Juca la Celtic, dar s-a lăsat din cauză că nu și-a făcut recuperarea ca lumea. Și eu am avut ligamentul rupt și nu m-am lăsat. Dacă faci recuperarea cum trebuie, nu ai nicio problemă.
- Ai mai vorbit cu el?
- Ce să vorbesc cu el? Nu îl cunoșteam deloc. I-am cerut scuze în public, ce să-i mai fac? Îl încălzea pe el că îl sunam?
{{text}}