Să recunoaștem că ne-a cam fost frică de Olanda, Țările de Jos cum se numesc ele mai nou, la debutul turneului final european de tineret 2021. Aveam și de ce. Întrucât "Mandarina Mecanică", cu o cotă de piață de 11 ori mai mare, era considerată favorită netă. Iar startul meciului a confirmat asta. Nu numai atât. În ansamblu, Olanda a jucat mai mult miercuri seara. Superioară ca posesie, 69%, ea s-a impus la capitolul pase, 755-298, ca și, cu 8-3, la cel al cornerelor etc.
În măsura în care Olanda a jucat mai mult, fapt de netăgăduit, România a jucat mai bine. Aș zice mai realist. Mai matur. În sensul în care, deși presată, chiar dacă dominarea Oranje nu s-a transformat niciodată în asediu, formația noastră U21 nu și-a pierdut capul. Păstrându-și sângele rece, n-a intrat în panică și n-a bubuit baloanele în tribună. Dimpotrivă. Organizată, compactă, acoperind judicios terenul, ea a reușit să egaleze după numai 4 minute, gol de colecție semnat de Andrei Ciobanu, apoi să echilibreze jocul, ba și să-l controleze.
În timp ce adversarii au ținut de minge, amenințând însă rar și nepericulos careul lui A. Vlad, elevii lui Mutu și-au creat câteva ocazii mari și, la 1-1, au irosit 3 șanse uriașe de a câștiga! În minutul 65, portarul Scherpen a scos printr-un reflex miraculos "capul" lui Pașcanu. Apoi Itu a tras anemic dintr-o poziție excelentă (90Ă1), pentru ca același Scherpen să respingă salvator șutul lui Ciobanu (90+2). Finalul meciului ne-a aparținut.
Lesne de dedus, în afara oricărui fals patriotism, că "tricolorii" mici au fost, în ciuda dominării teritoriale a batavilor, una însă știrbă, fără ocazii, mai aproape de izbândă. Îndrăznesc să afirm că o și meritau, ca răsplată pentru atitudine. Pentru modul exemplar în care, exceptând puținele greșeli comise, precum cea de la golul primit (când Ciobotariu, dar nu numai el, l-a scăpat din marcaj pe Schuurs), Ciobanu et. Comp s-au bătut cu îndârjire pentru fiecare minge și pentru fiecare metru de gazon.
N-am să ridic în slăvi un rezultat de egalitate, indiferent în fața cui a fost obținut. Nu-l confund cu un triumf. În disputa cu Olanda, România n-a etalat doar valoare, cu toate că de la Moruțan și de la Mățan, de pildă, așteptam un plus de inițiativă, mai multă personalitate.
În completarea valorii, România a arătat dorință și capacitate de luptă, spirit colectiv și unitate. Implicare. Calități ce trebuie neapărat repetate în duelul cu Ungaria de sâmbătă. Devenit crucial pentru calificare după ce maghiarii au cedat la scor de forfait în întâlnirea cu nemții. Ca să putem spera la ieșirea din grupă, căci avansează ocupantele locurilor 1 și 2, victoria e obligatorie pentru noi. Obligatorie, dar și, nu mă îmbăt cu apă rece, pe deplin posibilă.
Dacă uneori îl mai ia gura pe dinainte, ca atunci când s-a ambalat că are genii în lot!, Mutu a dovedit, depășind lipsa de experiență, că e meseriaș. Antrenor. La rându-le, băieții lui au demonstrat că gândesc și acționează ca o echipă. Felicitări și succes în continuare! Atenție însă, greul abia urmează!
{{text}}