N-are cum să nu-ți dea câte un ghiont frustrarea când, după 270 de minute, ești neînvins, dar privești clasamentul și ești sub linie. Apoi dai de punctaj, identic cu Germania și Olanda. Tot sub linie.
- Vlad Nedelea a semnat corespondențele GSP din cantonamentul României U21, la Europeanul din Ungaria.
E ca atunci când ești bun la toate materiile, înșiri mediile de 10, dar ai un 8 la muzică sau desen. Și te alegi cu mențiunea a 3-a. Sau atunci când te trezești la serbarea abecedarului pus la litera "Ț". Asta deși te-ai îmbrăcat frumos și părinții te așteptau atenți, gata sa-ti șoptească daca te încurci, din primul rand, însă până la tine a plecat jumătate din sală. Așa plecăm de la Euro U21, neînvinși, dar lăudați de toată lumea. Pe merit! Dar din nou obligați să ne mulțumim cu puțin.
Din nou răpuși de nemți, care ne-au „furat" în 45 de minute visul unei finale ce părea o utopie în 2019. Rămân multe întrebări, dar și concluzii dintre cele mai colorate, vii, care ne lasă să visăm la un viitor frumos. Sigur, să fim drepți, Europeanul U21 e trecut în prim plan doar de cei răniți, cu coatele bluzelor tocite prin calificările ratate de la naționala mare. Dar de aici tragem speranțe să ne vină o echipă care să ne mai bucure verile toride cu turnee finale, mă rog, mai nou și iernile.
S-au spus multe din 2019 până acum. De ce nu-s promovați mai mulți tineri din U21 la prima echipă. A venit Mirel Radoi, iar la meciul cu Macedonia de Nord i-am vazut printre marcatori pe Ianis și Mihăilă, pe Coman și Man titulari, pe Pușcaș, pe Radu, Nedelcearu și Cicâldău. Și mai vin, și vor mai veni. Cei ce ne-au bucurat atunci sunt naționala de azi. Cei ce nu ne-au dezamăgit în ultimele zile, vor completa naționala de mâine. Tot rămân întrebari de acum. Oare cum ar fi fost dacă?
Cum ar fi fost dacă am fi marcat pe final cu Olanda. Cum ar fi fost dacă nu ar fi închis belgianul ochii la penaltyul evident cu Ungaria. Cum ar fi fost cu Tudor Baluță, Valentin Costache sau Virgil Ghiță în echipă. Cum ar fi fost dacă îi aveam pe cei 4 din naționala lui Rădoi? Cum? Rămânem cu speranțele că toate se vor contopi la Jocurile Olimpice, unde cu puțin culoar putem visa la o medalie. Poate nu cea mai strălucitoare, dar una care să dea un boost unui fotbal atât de cenușiu și contestat.
Uneori exagerat de contestat. Nu investim cât maghiarii, dar nu s-a inventat nici rețeta pe care ei să o cumpere și să înlocuiască talentul genetic.
Construim și noi, mai ieftin și mai greu, începem să avem academii ce se apropie de standardul din vest, însă doar cu încredere și muncă putem ajunge unde cândva consideram candva că ne era locul. Până atunci rămânem neînvinși în două grupe cu 5 adversari de top la turneele U21.
Cu doi antrenori din proaspăta generație, Rădoi și Mutu, și cu speranța că ne vom alinia cândva, sperăm cât mai curând, fotbalului de cea mai înaltă treaptă.
{{text}}