Mă tot întreb dacă astăzi poveștile pentru copii mai încep cu a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...că fotbalul românesc de astăzi arată precum peisajul apocaliptic excepțional descris de Cormac McCarthy în Drumul. Măcar acolo, la sfârșitul civilizației există un dram de speranță, dar în fotbalul românesc nu se vede absolut nimic.
Îmi amintesc o discuție telefonică, la radio, Ilie Balaci cu Liță Dumitru, pentru că Liță nu credea când îi spuneam că „Minunea Blondă” l-a considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști ai țării.
Era tot după o evoluție de 2 lei și 48 de bani a Naționalei, iar Balaci îi spune lui Dumitru: „Auzi, Liță, dar pe Florin Andone l-ai văzut? E singurul fotbalist din care sare mingea, de spui că face stop cu aia de rugby! Și stai să vezi că mai e ăla, Chiricheș, cu medie de 5 meciuri pe an, care va avea mai multe meciuri la echipa națională decât mine sau decât tine!”.
Și râdeau amândoi, apoi povesteau atât de frumos despre anii când România avea echipe la Cupa Mondială, când băteau campioana mondială, când Maradona și-l amintea pe Hagi la orice discuție despre țara noastră, dar mai ales cum s-a înjurat Liță cu Pele, în 1970. A fost odată...
Când nimeni nu-și asumă...
...Am încercat de multe ori să abordez FRF, de multe ori fără răspuns, îi scriam unui domn de la departamentul de presă, cred, cu discurs de securist crescut în “ȘCOALA VIEȚI” de la Ștefan Gheorghiu, azi cu inițiale codate, de unitate militară secretă. După un 0-8 cu Germania la U21, în 2014, am solicitat Federației o listă cu juniorii înregistrați și mi-a venit un răspuns cu aproximație de câteva rânduri, “plus Memorialul Gheorghe Ola, unde și acolo avem vreo 3.000 de copii”.
Le-am scris și celor de la Federația Germană de Fotbal. Mi-au dat un utilizator și o parolă, după ce m-au verificat că-s jurnalist. Am ajuns pe o platformă de mii de pagini, pe zone, cu toți juniorii înregistrați. Cifrele din 2014 ale juniorilor germani: 517.370 (între 15-18 ani) și 1.358.201 (până la 14 ani). Numărul echipelor: 16.016 (15-18 ani) și 76.466 (până la 14 ani). Veți spune că și Germania a pierdut cu Macedonia de Nord, că ei sunt aproape 90 de milioane, ce mare brânză, noi i-am bătut pe ai lui Pandev, 3-2, am tras goanga mare și v-am spart!
Să vină Chiricheș sau Pușcaș?
Actuala conducere a Federației nu are niciun curajos, niciun om care să iasă în față, niciun fotbalist, așa cum a făcut-o Hagi, cu celebrul: “Tu, acolo, cu mustață, nu strâmba”.
Și cine să vină? Când vorbea Hagi băgai capul în pământ, Anghel Iordănescu avea o eleganță în discurs și trebuia să fii nesimțit sau prost crescut încât să nu-l asculți până la capăt. Mircea Sandu, cu toate bubele, avea o șmecherie în vorbă, te învârtea, te sucea, te prostea, dar plecai cumva mulțumit că îți punea în față foaia cu performanțele!
Cine să vină azi? Secunzii lui Rădoi, ai lui Mutu? Vișan, Burleanu sau Bodescu? Dacă-i vezi pe ultimii 3 la TV ai impresia că te uiți la cotele apelor Dunării, cu niște domni îmbrăcați în smochinguri.
Chiricheș, care are otită de la mijlocașii și atacanții armeni? Pușcaș, care se gândește la școli de public speaking și minte fotbalul prin Championship, iar la națională se crede berbec?
A fost odată fotbalul românesc...era o vreme când noi eram fericiți că eram cap de serie la Cupa Mondială sau cum spunea Charles Dickens în Marile Speranțe: “ziua aceea a fost o zi de neuitat pentru mine, căci a adus mari schimbări în sufletul meu. Închipuiţi-vă că o anumită zi n-ar fi existat şi gândiţi-vă ce deosebit ar fi fost drumul vieţii voastre...”
Eu aș completa: ce frumos ar fi fost fotbalul românesc fără băieții în costum de la FRF, pardon, prezentatorii cotelor apelor Dunării!
{{text}}