Bazil Assan: ocolul Pământului în cinci luni

Inginer, industriaș, sportsman, explorator, om de știință, fiul celui care a dat cea mai faimoasă moară din România a introdus automobilul în Regat. A iubit tirul, înotul și atletismul și a vrut să ajungă la Olimpiada din 1904

Pe când avea doar 24 de ani, Bazil G. Assan intrase, alături de fratele său, George, în biroul tatălui. Fusese, dintotdeauna, un tip chibzuit, uneori chiar exagerat, preferând să întrebe, mai mereu, "De ce facem asta, domnilor?". Bătrânul săltase, în București, în Târgul Oborului, pe la 1853, faimoasa moară cu aburi, ce măcina, în acele timpuri, cinci vagoane de grâu în 24 de ore. Toți știau că el urma să preia, cu adevărat, frâiele afacerii.

Termenul poate părea forțat pentru societatea de acum 140 de ani, dar omul chiar era un "sportsman". Dădea la semn, trăgea cu carabina și cu pistolul, era maestru pe scrimă, înota și alerga destul de bine, bucurie deprinsă la Paris, pe vremea când studiase, aici, ingineria.

Legase prietenie cu suedezul Salomon August Andrée, continuaseră să corespondeze și după ce el se întorsese în Regat. Stabiliseră o "nebunie".

Nordicul urma să salte un aerostat, "Vulturul", într-un zbor transarctic, iar Bazil, ca delegat al Societății Geografice Române, plecase deja din Hamburg spre locul de lansare din Spitzbergen. Numai că S.A. Andrée și al său echipaj aveau să piară. Era momentul în care românul își jura că va merge, în memoria bunului său prieten, în regiunile polare nordice, apoi va face... înconjurul mapamondului.

60 de zile printre ghețuri

Assan junior era om de cuvânt. La 1897 a plecat în Insula Urșilor și, de aici, în Arhipelagul Svalbard. Peste tot, cu o poză a suedezului în buzunarul de la inimă. 60 de zile. Nu era doar un aventurier cu mălai, la propriu și la figurat.

A mers la Academie și, în prezența Regelui Carol I și a Prințului Ferdinand, a rostit expunerea "Călătorie în regiunile polare nordice". Și să fi văzut auditoriul cum rămase cu gura căscată când eroul nostru dădu drumul la "proiecțiunile de fotografii făcute prin lumină oxidirică"! Uimirea fu atât de mare că Regina Elisabeta îl puse să repete, a doua zi, auzind de ispravă.

Arborii și arbuștii lipsesc cu desăvârșire. Fauna insulei cuprinde 16 specii de mamifere... 28 de specii de păsări se învârtesc în aer. Reptilele lipsesc cu totul, ca și fluturii și lăcustele

Dar abia acum a prins gustul călătoriei. Cinci luni de zile, din decembrie 1897 până la mijlocul lui 1898, trece prin Constanța, ajunge la Cairo, de aici tocmai în îndepărtatul Ceylon, China, Japonia, San Francisco și New York, de unde revine în Europa.

Adună informații, simte că am putea exporta, în Asia, sare, lemn, fasole, petrol, făină ori alcool. Cum pe lângă moară are și o fabrică de vopseluri, aranjează cu cei din Shanghai să-l ajute cu materie primă.

Expunerea sa din 1899, din nou în fața minților luminate, – "Călătoria împrejurul Pământului" – a rămas faimoasă pentru că se încheie cu enunțul: "Este nevoie să formăm o flotă comercială puternică". În SUA, află de Jocurile Olimpice de la Chicago, mutate, apoi, la St. Louis, cele din 1904. Vrea să meargă acolo, dar nimeni nu-l susține. Nu de bani era vorba, dorea să vadă doar un gest, ceva...

Al 40-lea "FN Herstal" ajunge la București

Pentru că studiase la Liege, aflase că, aici, cei de la fabrica de armament scoseseră pe piață și niște... mașini. Nu multe, 47 la număr. A 40-a, un superb exemplar "FN Herstal", "mânat" de un motor bicilindric, a ajuns la București.

Prindea 30 km/h, schimbarea vitezelor se făcea jucându-te cu un levier și, pentru ieșirile nocturne, poseda și două felinare cu petrol. A primit numărul 1B, primul automobil înmatriculat în România. Pentru că prințul George-Valentin Bibescu, orgolios din fire, voia să fie "pionierul" din domeniu, i s-a dat 0B, chiar dacă vorbim despre a doua "trăsură cu motor".

Avea să se stingă la Montreux, în Elveția, la 58 de ani, când Primul Război Mondial încă nu se încheiase...

* Surse: "Cronologia Bucureștilor", revista "National Geographic" (mai, 2013)