Indisciplină tactică, ceas rău, alinierea planetelor? Sau nepăsare și spirit de conservare ascunse în spatele unor declarații sforăitoare despre patriotism?
Uite că nu am mai doinit după rușinea de la Erevan. 2-3 după ce până în minutul 86 fusese 2-1. Era și ăsta un reflex național, doinitul mioritic. Tot un fel de joc în apărare. Dimensiunea dezastrului și modul tragicomic în care a sfârșit naționala noastră meciul cu Armenia s-a transformat acum într-un cântec revoluționar, îngânat inclusiv de bacii fotbalului românesc. Dispuși, de regulă, mai degrabă la contemplație și maeștri neîntrecuți ai dublului limbaj.
Părerea lui Iordănescu
Anghel Iordănescu este unul dintre oamenii care odată cu înaintarea în vârstă au început să mai și spună lucruri. Nea Puiu nu renunță complet la mănuși și, pentru că sângele roș-albastru apă nu se face, îi acordă lui Rădoi un bilet de favoare. Fostul selecționer susține că acesta ar trebui să continue (de ce?, nu este prea clar, din spirit comun de autoflagelare?), precizând că actualul selecționer nu a auzit (înțeles?) semnalul de alarmă transmis de partida câștigată norocos cu Macedonia de Nord. Mai departe, generalul care și-a obținut gradele în neuitatele bătălii de pe Rose Bowl are câteva observații concrete. Unele care ne arată că nu și-a pierdut puterea de analiză și că oameni ca el încă ar mai putea fi de folos chiar și celor cu tunsoare pierdută la ceafă.
Haideți să vedem ce spune Iordănescu despre Pușcaș și Răzvan Marin, doi dintre oamenii identificați că au comis greșeli majore contra Armeniei!
- "Unii dintre jucători au o lipsă de responsabilitate. Gestul lui Pușcaș (n.r. - cartonașul roșu încasat în minutul 77) a fost unul de copil, de jucător fără cea mai elementară responsabilitate"
- "E greu de acceptat că Răzvan Marin, la 2-1, iese pe un culoar în viteză maximă în condițiile în care te gândeai că orice pierdere a balonului poate însemna un contraatac și un pericol pentru fundașii centrali ai noștri"
Dincolo de aparențe
Sunt observații simple, dar profesionale, care vizează jucători tineri. Fotbaliști care evoluează deja sau aspiră să ajungă la cluburi importante. Marin a fost la Standard și la Ajax, acum joacă la Cagliari. Man de-abia ce s-a transferat la Parma, încă în Serie A. Pușcaș nu este nici el chiar într-o văgăună a fotbalului la Reading, în Championship. Și atunci? De unde această indisciplină tactică, vecină cu neștiința de fotbal? Sau cu sabotarea indicațiilor antrenorului. Nu cumva este și altceva dincolo de evidența supărătoare că aceste generații cedează la presiune? Este și o formă de nepăsare drapată mincinos în vorbe mari despe patriotism și sacrificiu? Este și ceva instinct de conservare, dacă vreți hai să-l numim sindromul Radu Ștefan – tricoul echipei de club este mai aproape de piele decât al naționalei, care națională cât a avut rol de trambulină a fost foarte bună?
Tabloul din muzeul ororilor
Sunt întrebări/teorii care nu pleacă din imaginația ziaristului. Sunt semnale care vin de la oameni din sistem, care tocmai pentru că aparțin acestuia aleg să le lanseze fără să își asume paternitatea. Logic, deși retras, nici Iordănescu nu merge mai departe. Puse însă cap la cap intervențiile lui Gabi Balint, Ilie Dumitrescu, Anghel Iordănescu, Gică Popescu sau Ionuț Lupescu compun un tablou demn a fi expus într-un muzeu al ororilor. Un selecționer lipsit de practica meseriei pregătește o echipă care nu este echipă, ci numai o sumă de jucători îmbrăcați la fel, dar mânați de interese personale.
Cine-i Kate Winslet?
Și dacă ultimul zvon, acela că Mutu urmează să-i ia locul lui Rădoi, e real înseamnă că la Casa Fotbalului cineva se crede James Cameron și vrea să turneze încă o dată Titanicul. Nu are cum. Naționala nu a fost niciodată vreun pachebot de lux al fotbalului mondial, ci cel mult o fregată periculoasă în anumite epoci. Aisbergul este clar Cupa Mondială, unde nu ne mai calificăm de pe timpul lui nea Puiu. Să acceptăm că Mutu, băiat cu vino-ncoace, ar putea fi luat, nu știu cum, drept Leo DiCaprio. Pe cine punem însă să fie Kate Winslet? Vă las imaginația să zburde. Vedeți, tot hazul de necaz ne califică să rămânem întregi la cap!
{{text}}