Umbra lui Bela

"Nadia şi Securitatea", cartea cu orori a lui Stejărel Olaru, nu şochează atât prin "datul în gât", cât despre ce se dă. E o revizitare a demenţelor care au scos din catacombele umanităţii un tezaur curăţat şi lustruit de tăceri, de complicităţi. De "patriotism". 

Cum se bătea, cum se înfometa, cum se umilea. Totul cu proiect, cu metodă, ca într-o uzină de rectificat oameni pentru a-i transforma în gloanţe de ciuruit adversarii.

Să punem furtunul!

Acum, da, ne dezlănţuim, ne uluim, ne revoltăm. Nu mai e nicio miză, suntem liberi să zburdăm pe oasele bătrâne ale altora. Credem că aşa ne mai spălăm. Numai că e ca în poezioara veche, autentică, despre igiena naţională: "Dimineaţa când mă scol/ Mă îmbrac şi-apoi mă spăl/ Faţa toată, gâtul tot/ Şi mâinile pân' la cot". 

Şi gata! Nu, adevărata curăţare ar fi dezbrăcarea totală, acum, şi pus furtunul. Dar iarăşi, nu. Preşul s-a mulat de pe murdăria de ieri pe cea de astăzi.

Fâşia, noaptea

Investigaţia "Gazetei" despre cele petrecute, conform părinţilor unei gimnaste de ritmică, la Steaua, sunt încă în stadiul "cuvântul lor contra cuvântului meu". Real e că părinţii sportivelor au dat bani "ad labam" antrenoarei, că MApN a suspendat activitatea secţiei (o decizie care spune multe în ciuda tăcerii celor de acolo) şi că FRGR o menţine în funcţie pe antrenoarea Teocan. 

Există şi o acuzaţie de, să-i spunem, "conduită improprie" în relaţie cu minorele lansată împotriva partenerului celei care e în miezul scandalului. Deci, multe de vorbit. Ca să ştim dacă am rămas tot pe fâşia aia de graniţă cu câini de luptă şi soldaţi cu kalaşnikoave pe care a evadat Nadia. Să ne lămurim cât din R.S.R. supravieţuieşte pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale ale sportului nostru.

Un pic mai bine din acel rău

Părinţii fetei de 12 ani declară că aceasta a fost pedepsită pentru o simplă întrebare, că sportivele erau gratulate cu apelative ca "proaste", "inutile", "bune de nimic". Sigur, e o evoluţie faţă de "vacă", "imbecilă", "grăsime plutitoare", dulceţurile servite pe vremuri de Bela Karolyi. 

Exerciţii cu rol de pedepse care duc la mici fracturi nu sunt de amploarea torturilor din Epoca de Aur, când evoluţiile la paralele trebuiau executate în ciuda rănilor sângerânde. Dar nici nu sunt din alt film. Toate trebuie, sigur, investigate, documentate, confruntate. Vi se par imposibile? Dacă da, trăim în ţări diferite. Ceea ce n-ar fi de mirare.

Să nu fie rău, ca să fie bine

Interesantă e reacţia Irinei Deleanu, preşedinta FRGR, o personalitate pe care o ştiu din ordinea civilizaţiei şi eleganţei. Pentru tot ce a făcut Teocan, şefa ei găseşte justificări. Banii erau pentru un covor, pentru deplasări. Perfect! 

Sigur există bonuri. Dacă nu, ar trebui decontaţi cu postul. Părinţii ar fi nemulţumiţi pe nedrept. Evident! Şi nici nu se simte vreo nevoie de a afla dacă, poate, cine ştie?, oamenii ăia au vreun dram de dreptate. Nu. Faptul că în explicaţie apare un "probabil", apropo de demersul lor, chiar din gura fostei mari gimnaste nu dă de gândit. Nu face bine. Apoi tânăra sportivă, ni se zice, nu-şi mai găseşte loc la alte cluburi pentru că "nu le trebuie scandal".

Deschizi gura, închizi cariera

Celelalte fete, care n-au zis nici "pâs", continuă liniştite. E de la sine înţeles că acela care are curajul de a spune ceva devine un paria, iar sistemul, în loc să ajute integrarea chiar şi a celor care nu stau în poziţie de drepţi, aprobă eliminarea lor. 

Poate că fata "cu probleme" nu le-ar fi avut în altă parte, dar asta nu o vom şti. Pentru că dacă deschizi gura îţi închizi cariera. Ce diferenţă, în esenţă, faţă de sportul de pe vremuri, blamat confortabil acum?

Graniţa dintre lumi

Cât despre acuzaţiile că "iubitul antrenoarei atingea fetele", reacţia e tulburătoare: "Doamne fereşte!". Genial! Dar poate că adulţii trebuie să ferească minorii de aşa ceva, nu Ăl de Sus. 

Poate că "iubitul" e nevinovat. Dar nu va scăpa de anatemă cu post şi rugăciune, ci cu implicarea federaţiei în soluţionarea cazului. Doar că, pentru FRGR, nu există, practic, un caz. Există nişte părinţi scandalagii şi o fetiţă care nu mai poate practica acest sport. Da, gimnastica are nevoie de severitate, dar nu de duritate! De disciplină şi rezistenţă, nu de pedepse absurde şi de insulte. 

Altfel, în orice colţ de sală vom vedea umbra lui Bela, târând în urmă-i cortegiul de subnutrite zăngănind medalii. Pardon, azi fără medalii.