Cu un prezent complicat și un viitor în ceață, Mirel Rădoi rămâne agățat de trecut. Cât de legitimă mai e pretenția lui de a conduce "naționala" olimpică la Tokyo, în vară?
La început a părut doar o "piedică în calea uitării". Era toamna lui 2019 și trecuseră numai câteva luni de la semifinala fantastică de European U21. Echipa era încă "a lui", pereții vestiarelor încă mai purtau semnele dopurilor de șampanie, cabina încă mai răsuna de "Roooomânia - ale, hop-hop-hop". Rădoi, pe val, era numit antrenor la naționala mare, dar insista să conducă tot el și naționala olimpică la Tokyo 2020.
Modelul nu e nou, brazilienii îl tot folosesc, de exemplu. Dar acum, într-un context complicat și când au trecut deja 2 ani de la acel Euro, la noi pare doar un moft sau o mișcare de orgoliu. Rădoi are 3 rateuri majore în doar 6 luni: barajul pentru Euro 2020, grupa din Liga Națiunilor și startul în preliminariile CM 2022. Cu toată suita de circumstanțe atenuante și cu toată susținerea pe care i-o arată încă o bună parte din public (inclusiv subsemnatul), ele rămân rateuri.
Tokyo îi trebuie selecționerului acum? Sau muncă asiduă, studiu intens și minte limpede în căutarea unor soluții pentru o toamnă perfectă, care să-l (și să ne) scoată din situația asta jenant-complicată?
Priorități vs blocaj
Ce legătură mai are Rădoi cu U21? Bine, în Japonia nu merge chiar U21, ci o selecționată amestecată, cu jucători născuți după ianuarie '97 și probabil 3 jokeri, fără limită de vârstă. Va fi un turneu ciudat, care pică la final de iulie - început de august și, prin urmare, nu toți cei eligibili vor fi lăsați de cluburi să participe, pentru că vor avea de jucat oficiale în campionat sau în preliminariile cupelor europene. Iar Rădoi va sta blocat în Asia o lună, să antreneze un fel de România C, în loc să pregătească meciurile de foc din septembrie?!
Dincolo de această prioritizare necesară pentru naționala mare, ar fi și o nedreptate pentru antrenorul de facto al naționalei de tineret. Mutu a calificat echipa la Euro 2021, el a ieșit cu fruntea sus dintr-o grupă grea, de el și de staff-ul lui ascultă acum jucătorii "under". Sigur, Mirel trebuie să fie prezent în delegație, jucătorii îl pot simți acolo ca pe o autoritate superioară, ca pe unul pe care vor să-l impresioneze ca să prindă convocarea la seniori, dar nu să fie antrenor principal la Tokyo!
Salvarea nu vine de la Tokyo
O fi vorba despre Olimpiadă și despre "important e să participi", dar la fel de important e să fii rezonabil și să nu rămâi prizonierul trecutului. Cum ar fi fost ca, la barajul cu Islanda, Rădoi să se fi trezit că e invitat în tribună pentru ca pe bancă să stea Contra? Că doar "Guriță" adusese naționala în acel baraj, nu?
Nu le poți avea pe toate. Viața e un lung șir de compromisuri, de alegeri și, uneori, de regrete. Unii deja regretă că au plecat pe fenta noii naționalei promise de Rădoi. Ăștia puțini care încă mai credem că drumul ales de Mirel e cel corect așteaptă ca selecționerul să trudească la un plan pentru ieșirea din criză, nu să țină cu dinții de o participare la Asia Express.
{{text}}