Patru decenii de la primul meci în națională al lui Nae Ungureanu (64 de ani), supranumit „Roșu”: „Din cauza lui Ienei am ratat Mondialul din '90. N-am vorbit cu el un an, deși era antrenorul meu, iar eu căpitanul echipei!”
Pe 8 aprilie 1981, la Tel Aviv, România disputa un amical cu Israel, pierdut în ultimul minut, 1-2. Cum din lotul nostru absentau mai multe nume grele, precum Ștefănescu, Munteanu II, Tudorel Stoica, Balaci și Cămătaru, selecționerul Valentin Stănescu a decis să debuteze în respectiva partidă doi fotbaliști.
Primul, fundașul Nicolae Ungureanu, avea să scrie istorie sub tricolor. Al doilea, atacantul Septimiu Câmpeanu, sau Câmpeanu II cum a fost el cunoscut, n-a strâns decât 4 selecții, în ciuda faptului că la U Cluj a făcut mai multe sezoane apreciate. În perioada '82-'84, Câmpeanu a evoluat la Steaua, dar a fost îndepărtat de Halagian.
Relația Ungureanu - națională a fost ceva mai specială. Primul meci l-a bifat abia la 24 de ani și jumătate. Apoi, până în 1988, nu l-a mai scos nimeni din banda stângă a defensivei. După rocada Lucescu - Ienei pe banca primei reprezentative, a început să fie ocolit tot mai des când se făceau convocările. Nea Imi nu l-a plăcut, chiar dacă cel poreclit "Roșu" era titular în formidabila trupă a Stelei care disputa finala Cupei Campionilor la finalul stagiunii '88-'89.
- Bună seara, domnule Ungureanu! Faceți cinste pe 8 aprilie?
- Fac, numai să-mi spuneți motivul!
- Se împlinesc fix 40 de ani de la debutul dumneavoastră în echipa națională.
- Ooh, vă mulțumesc că mi-ați reamintit. Și că v-ați gândit la mine.
- Cum a fost la acel 1-2 în Israel?
- Greu, emoții crâncene, n-a fost cel mai bun meci al meu.
NAE UNGUREANU: „MECIUL VIEȚII? CU SPANIA!"
- Ulterior, ați scăpat de stres și nu prea ați mai pierdut postul de titular vreo 7 ani.
- Da, am trăit momente fantastice în tricoul selecționatei. Din punctul ăsta de vedere, am fost un norocos. Am avut satisfacții unice și la Craiova, și la Steaua, și la națională.
- Cel mai frumos moment? La Euro '84?
- N-aș zice. Deși am evoluat bine în Franța, iar de două ori am fost ales în echipa etapei turneului final, partida perfectă am făcut-o 3 ani mai târziu, la 3-1 cu Spania. Atunci am marcat și unicul gol sub tricolor. Cu dreptul!
- Cu piciorul de bază, de fapt.
- Așa este. Ca să glumim puțin, am fost cel mai mare fundaș stânga dreptaci.
DOBRIN NU L-A LĂSAT SĂ DOARMĂ
- Știm că, înainte de a juca în flancul stâng, ați fost folosit în dreapta, chiar și mijlocaș.
- Da, am început ca mijlocaș. Antrenorii apreciau capacitatea mea de efort. Însă mingea mă cam deranja, așa că am fost tras în apărare. Mai întâi pe dreapta, apoi pe stânga.
- Și întâia apariție ca fundaș stânga are o poveste interesantă.
- Acum e interesantă, atunci mi s-a părut de groază. S-a întâmplat la un meci cu FC Argeș. Când mi s-a transmis că a doua zi urma să joc în stânga și să-i fac marcaj marelui Dobrin, mi s-au muiat genunchii. N-am pus geană pe geană, am fost terorizat de gândul c-o să mă fac de râs.
- Și v-ați făcut?
- Nu! Pentru că nu l-am lăsat pe Gicu să primească mingea. Am profitat de pregătirea mea fizică excelentă, de faptul că eram mult mai tânăr decât celebrul meu adversar, și efectiv nu l-am lăsat să joace. Știam că dacă intră în posesia balonului mă va distruge.
TEROAREA GULLIT
- La națională a existat vreun Dobrin care să vă terorizeze?
- Ruud Gullit!
- Vorbeam de prima reprezentativă, nu de finala Cupei Campionilor din '89!
- Păi, am dat peste Gullit și în 1984, chiar înaintea turneului final. Ne-a dus nea Mircea Lucescu în Olanda la un test. Ne-a zăpăcit Ruud! Nu mai știu câte ne-a dat, dar s-a distrat cu noi, chiar dacă era un copil la acea vreme. Se vedea de atunci ce cal de rasă va ajunge.
- Cu ce selecționer v-ați înțeles mai bine?
- Cu Lucescu. Cu el am și jucat cel mai mult. Însă nu pot să-l uit nici pe Piști Covaci. Un lord. Tobă de fotbal, știa să întrețină atmosfera, se vedea la el că trecuse prin curtea lui Ajax și pe la naționala Franței.
"DE CÂND SE FAC CONVOCĂRILE ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ?!"
- Nu același lucru îl puteți spune despre Emeric Ienei...
- Din păcate, nu. Este omul din cauza căruia am pierdut Mondialul din Italia '90. Ar fi fost o încununare a unei cariere de 15 ani.
- Era greu să vă ia în lot în 1990, aveați aproape 34 de ani!
- Și ce dacă?! Eram titular în trupa Stelei care defila prin Europa, eram mereu integralist, plus că pusesem și eu umărul la calificare, inclusiv la acel decisiv 3-1 cu Danemarca. De când se fac convocările în funcție de vârstă? La un lot național trebuie aduși cei mai în formă jucători, nu contează ce scrie în buletinul lor.
- Ați avut ceva de împărțit, v-a explicat vreodată de ce a renunțat ușor-ușor la dumneavostră?
- Nu, doar vedeam că-l folosește pe Rotariu fundaș stânga. Adică pe cel care la Steaua juca mijlocaș tocmai pentru că fundaș eram eu. Îl chinuia pe Roti pe stânga doar ca să nu mă ia pe mine la națională... Dar culmea penibilului a fost atinsă după '90!
- Adică?
- Păi, după ce a plecat de la cârma României, s-a întors la un moment dat în Ghencea. Prin '91 parcă. Iar eu eram căpitanul roș-albaștrilor! Vă dați seama ce situație?!
- Și cum v-ați descurcat?
- Greu de tot! El era antrenor, eu căpitan, însă nu vorbeam deloc unul cu celălalt. Comunicam prin intermediari!
- Pare ireal!
- Chiar așa s-au petrecut lucrurile. Relațiile s-au mai armonizat la un moment dat, dar nu pot să uit nici azi șansa pe care mi-a refuzat-o.
Israel - România 2-1 (1-1)
- Au marcat: Tabak (2'), Mizrahi (90') / M. Sandu (4')
Israel: Haviv - Machnes, Zeytuni, Bar, Ekhoiz - Shum, Cohen (63' Mizrahi), Sinai - Damti, Tabak, Levi.
Antrenor: Jack Mensel
România: V. Iordache (Steaua) - Negrilă (U Craiova) / 46' M. Zamfir (FC Argeș), Al. Nicolae (FC Olt), Sameș (Steaua), Ungureanu (U Craiova) - Țicleanu (U Craiova) / 46' Augustin (Dinamo), Beldeanu (U Craiova), Iordănescu (Steaua) - Crișan (U Craiova) / 77' Țălnar (Dinamo), M. Sandu (Sportul) / 46' Câmpeanu II (U Cluj), M. Răducanu (Steaua).
Antrenor: Valentin Stănescu
Stadion: "Gaon" Spectatori: 7.000
Arbitru: Iair Tilingher (Israel)
438 de meciuria disputat Nae în Divizia A, în tricoul formațiilor U Craiova (1977-1987), Steaua (1987-1992) și Rapid (1992-1993). A înscris 29 de goluri
4 titluride campion ('80, '81, '88, '89) și 5 Cupe ale României ('78, '81, '83, '89, '92) are Ungureanu în CV. Steaua a cucerit Cupa și în '88, dar a renunțat la trofeu după Revoluție
56 de selecțiia strâns "Roșu" în prima reprezentativă, în perioada 1981-1989. A marcat și un gol, în 1987, la 3-1 cu Spania
71 de partidea disputat Nae în cupele europene, în perioada 1977-1992. A înscris o dată, în 1982, la 3-1 cu Fiorentina
3 meciuri, toate ca integralist, are Ungureanu la Euro '84: 1-1 cu Spania, 1-2 cu RFG și 0-1 cu Portugalia
O participare la Mondialul din Italia poate mi-ar fi adus și un transfer în străinătate. Din păcate, m-am născut prea devreme. Sau Revoluția a venit prea târziu"
Diferența între Craiova și Steaua?! La Universitatea era amatorism în multe momente, pe când la Steaua totul era organizat în stil profesionist. Sprijinul lui Valentin Ceaușescu a fost decisiv
La națională, cel mai bine m-am înțeles cu Mișa Klein, Dumnezeu să-l odihnească! Ne completam formidabil pe teren, iar în afara lui era un om de nota 10 plus - Nae Ungureanu
{{text}}