De la oricine mă așteptam să primesc o lecție de viață, dar mai puțin de la Adrian Mutu. Rebelul, zbuciumatul și prea devreme consumatul 10 al unei generații. Mutu, talent cu sclipiri de geniu și, în egală măsură, distrugător al propriei reputații și, mai ales, al speranței că mai puteam fi ceva în fotbal.
Și-i mulțumesc pentru că mi-a arătat încă o dată că ne putem înșela. Și că oamenii se schimbă, se maturizează și că sunt un amestec de bun și rău. Și că toți au dreptul să învețe, să se judece și să se îndrepte. Cel puțin pentru o vreme.
Pentru cine nu știe, antrenorul Naționalei de tineret a României, Adrian Mutu, a ținut jucătorilor săi un discurs care de ieri face înconjurul internetului. Naționala U21 nu s-a calificat la Campionatul European, dar nu a suferit nicio înfrângere.
”Vă spun că ce am reușit noi în zece zile a fost să schimbăm o mentalitate. Ați reușit să schimbați mentalitatea unei națiuni. Nu ați fost învinși și nu o să fiți niciodată învinși! Nu numai în rezultate, dar - ați văzut - nu o să fiți învinși în atitudine niciodată!”
Și a continuat.
“Vreau să le spun băieților care n-au jucat că îmi pare rău. Nu sunt perfect, alegerile mele nu sunt întotdeauna așa cum poate toată lumea ar vrea, dar nimic nu e în viață așa cum ai vrea. Îmi cer scuze pentru asta.”
Am sentimentul că scuzele astea nu sunt doar pentru copiii care nu și-au găsit locul în teren. Scuzele astea le așteaptă suflarea fotbalistică de mult timp, de pe vreme când Mutu confunda celebritatea cu dreptul de a nu da socoteală, iar fotbalul cu un răsfăț.
Sigur că pentru multă lume el va rămâne un “drogat”, un “fumat”, iar eu voi fi un “tembel” dacă îndrăznesc să cred în mai binele și așezarea unei persoane. Consultați orice postare de Facebook pe temă și veți vedea apelativele. România este perpetuu neiertătoare și degrabă vărsătoare de cuvinte tăioase. E dreptul oamenilor, pentru că și dezamăgirea a fost pe măsură.
Pentru mine, acest discurs vine, însă, ca o mică dovadă de normalitate. Adrian Mutu știe mai bine ca noi ce este o echipă. Într-o țară complet individualistă și în care fiecare credem că ni se cuvine înaintea altora și pe loc, mesajul acesta îmi redă încrederea. Și noi putem să ne acceptăm greșelile, să construim, să o luăm de la capăt. Și să vorbim despre asta, așa cum se face în orice echipă. Nu o fi schimbat mentalitatea unei nații, dar un pas tot a făcut.
Laudele și modelele lipsesc în România, iar capacitatea de a recunoaște meritele unora sau altora este mică. Suntem mai curând fani sau adversari ai cuiva sau ai unei idei. Așa cum, în continuare, vom fi fani sau adversari ai lui Mutu, indiferent de ce-ar spune. Dar să-i lăsăm dreptul la un pic de maturitate.
Și să nu ne mai mirăm că, de o vreme, jurnaliștii i se adresează lui “Adi” cu noul “domnule Mutu”. Și-a câștigat dreptul. Sper să și-l păstreze.
{{text}}