Opinia publică îl aplaudă, șeful arbitrilor europeni îl distruge, șeful său din țară pricepe linia și-l retrage de la derbyul etapei.
Ce-a făcut Octavian Șovre poate fi neprocedural, neinstituțional, neinspirat, dar în niciun caz "pur și simplu inacceptabil", așa cum zice Roberto Rosetti, șeful Comisiei de Arbitri de la UEFA. E adevărat, poate că exista altă modalitate decât oprirea norvegianului pe coridor (prin delegatul oficial al Borussiei Dortmund, de exemplu), dar reproșurile la adresa orădeanului, câte sunt, ar trebui să se oprească aici. Le acoperă menirea în sine a gestului, le astupă complet emoția de a fi în slujba copiilor cu autism. Însă se vede că nu mai avem timp de emoție, ci doar de proceduri și de corectitudine politică, înșfăcată din oală cu polonicul și înghițită pe nemestecate.
Inchizitorul de la Nyon
"Cazul Șovre", îndosariat deja la UEFA, e mult mai puțin grav decât "cazul Colțescu". Pe care, după luni în șir de deliberări, forul continental nu l-a mai catalogat drept rasism, ci doar drept stupizenie. Ceea ce și noi constataserăm de la început că este. Însă cardinalul Rosetti din dioceza elvețiană apără Papalitatea și globalizarea instituției care-l retribuie, punând lemnele pe rugul pe care urmează să ardă orădeanul. Vorbește retoric despre demnitate, despre eforturile diriguitorilor de a dobândi pentru arbitri dreptul inalienabil de a nu spune nimic, de a tăcea.
Spre asta ne îndreptăm! Spre tăcerea absolută vizavi de erorile de arbitraj și spre înfierarea cu aplomb a unor gesturi poate necalculate, dar nicidecum grave. Spre a sta în genunchi numai fiindcă așa se spune în bula papală.
Neîngenuncheații
Apropo de statul în genunchi. Jucătorii Slaviei Praga au refuzat să-și așeze rotulele pe gazon la meciul cu Arsenal, așa cum se procedează pe pământ britanic, în semn de solidaritate cu gogorița globalizantă "Black Lives Matter". N-a făcut-o nici măcar Olayinka, fotbalist de culoare în accepțiunea planetară, sau de-a dreptul negru, conform exprimării rudimentare a lui Colțescu. La fel au procedat și componenții naționalei Poloniei cu o săptămână mai înainte pe Wembley, la meciul cu Anglia. Nu e exclus ca și aceste întâmplări să devină "cazuri" și să fie găsite de către inchizitori tot inacceptabile. Cum să nu stai în genunchi? De ce ai rămâne în picioare când cârmuitorilor le vine mai la îndemână ca lumea să fie, toată, îngenuncheată?
Ce a făcut Rosetti e acceptabil?
În rechizitoriul cardinalului de la Nyon (care, între noi fie vorba, pe vremuri punea umărul, ca mulți alți compatrioți, la încărcatul trofeelor în remorca lui Juve) nu se regăsesc doar sentințe, ci și povețe către Comisiile care vor judeca speța. Li se spune să dea dovadă de intransigență, de profesionalism și așa mai departe. Păi, asta e acceptabil? Ca șeful instituției să se antepronunțe și apoi judecătorii (subalternii săi) să dea soluția? Vorbim doar despre tehnologia statului corect în genunchi? N-ar trebui să băgăm de seamă și că șeful le cam spune public ce au de făcut celor care urmează să judece?
Vassaras a priceput repede
Nu se știe cât de docili vor fi jurații de la Nyon, însă la București mesajul lui Rosetti a fost înțeles imediat, ba încă și cu "asupra de măsură", conform exprimării clasice federale. Scurt pe doi, CCA l-a retras pe Șovre de la derbyul Craiova-CFR, de duminică seara. De fapt, noi, românii, chiar și cu domnitori fanarioți ca Vassaras, stăm în genunchi de veacuri, n-aveam nevoie de "Black Lives Matter" ca să punem tibia pe sol, pentru că n-am ridicat-o niciodată de-acolo!
{{text}}