Oțelul Galați e lider în Seria a 2-a din L3, însă Petre Grigoraș nu are doar motive de satisfacție.
Săptămâna aceasta, la un antrenament, antrenorul în vârstă de 56 de ani s-a băgat la un tenis cu piciorul alături de elevii săi și a suferit o ruptură a tendonului ahilian de la piciorul drept! Asta după ce, în urmă cu 3 ani, pe când era la Farul, pățise ceva similar la stângul și se jurase să nu mai comită eroarea de a uita că nu mai este la prima tinerețe.
- Bună ziua, domnule Grigoraș! Ce mai faceți?
- Nu prea e bună...
- Păi, ce s-a întâmplat?
- Nu m-am mai uitat de mult în buletin și m-am crezut din nou zmeu.
- Adică?
- Zilele trecute, la un antrenament, i-am simțit pe băieți ceva mai morocănoși și am zis să-i trezesc puțin din letargie. Un tenis cu piciorul e oricând mai bine receptat decât niște sesiuni clasice de pregătire. Toate bune și frumoase, doar că am făcut prostia să mă bag și eu în seamă.
- Și?
- Și, la un moment dat, s-a auzit un puternic „poc!". Era tendonul meu ahilian care se rupsese!
- Așa, din senin?
- Da, e o accidentare care e cauzată în primul rând de uzură.
- Nu trece de la sine?
- Din păcate, nu. E foarte dureroasă, nici nu poți să mai pui piciorul în pământ. A trebuit să mă operez imediat. Chiar aici, la Galați, la Spitalul Militar.
- E complicată intervenția chirurgicală?
- Nu neapărat. Mai complicată e recuperarea. Săptămâni întregi va trebui să umblu în cârje, să asist la antrenamente stâng pe scăunel... Asta e, acum plătesc propria-mi inconștiență!
- La ce vă referiți?
- În toamna lui 2017, când eram la Farul, am suferit exact același tip de accidentare, numai că la stângul. Atunci doctorii m-au sfătuit s-o las mai moale, că nu mai am 25 de ani. Așa mi-am spus și eu, doar că m-a mâncat undeva și n-a avut cine să mă scarpine.
- Echipa a câștigat și fără dumneavoastră în deplasare, 3-1 cu CSM Bacău, deci puteți să stați liniștit, să vă refaceți.
- Liniștit n-o să fiu câte zile oi avea! Chiar dacă suntem în Divizia C, orgoliile sunt aceleași. Mai ales că suntem în luptă directă cu Brăila.
- La baraj pe cine preferați, Foresta Suceava sau Ceahlăul Piatra Neamț?
- Să nu fie Bucovina Rădăuți până la urmă... Contează mai puțin cu cine vom juca, oricum vom avea de depășit două baraje. Important e să promovăm!
- Cu banii cum stați?
- Nu strălucit, sunt ceva restanțe. Ca aproape peste tot în fotbalul românesc, din nefericire. Eu, ca să glumesc amar, sunt obișnuit. Dar jucătorilor le vine greu să accepte. Sper să se rezolve cât mai repede problema, iar băieții să stea cu mintea numai la ce au ei de făcut.
- Sănătate multă, domnule Grigoraș! Și să nu mai fiți... poznaș!
- Mulțumesc mult! Însă cel mai tare din oraș tot o să fiu, chiar și cu tendoanele rupte! (râde cu poftă)
{{text}}