Prezentat ca o încleștare decisivă pentru titlu, acest El Clásico, serios persecutat de condițiile atmosferice, n-a fost totuși decât un duel între locurile doi și trei, căci liderul, cu toate semnele de sufocare oferite în ultimul timp, era altul.
Victoria Madridului de sâmbătă nu decide nimic când vine vorba de campionat, propune, e foarte corect, o ultimă turnantă pasionantă în trei, e însă un mare succes al lui Zidane și, posibil, o minge trimisă-n bară de Koeman. Cam ca transversala țintită de acest Ilaix cu alură de Pogba, la ultima fază.
Clásico era important pentru Zidane. Mereu a fost un examen. Și l-a trecut, din nou, cu notă bună. Trebuie privit totul în contextul returului cu Liverpool de miercuri, cu o importanță mult mai mare. Așa se explică și tactica aleasă de Zizou, dar și schimbările făcute spre final.
Pe Anfield vor fi mult mai multe în joc decât cele trei puncte cu Barcelona. În față se deschide ușa unei semifinale de Champions League fără City sau Bayern sau PSG, iar în caz de calificare în finală, hmm, știm bine cum merg lucrurile cu această echipă în astfel de situații. Căutați în statisticile acestui sezon rezultatele Madridului contra adversarilor grei și-n momente decisive și vă veți convinge.
Fără sclipire în meciurile decisive
Clásico era însă mult mai important pentru Koeman. Așa se și explică ieșirea nervoasă de la final și acuzele aduse arbitrajului. Poziția lui la Barcelona e delicată. S-a schimbat președintele, iar el a fost pus de cel de dinainte, probabil cel mai prost conducător din cei peste 100 de ani de existență ai grupării catalane.
Statutul său de mare glorie, golul de pe Wembley, dovada clară de atașament față de culorile acestei echipe (renunți la o echipă națională pe care ai pus-o pe picioare și cu care ai șanse bune la Euro pentru a merge la un club într-o evidentă derivă) și repunerea acestei corăbii pe linia de plutire nu garantează nimic. Doar rezultatele o fac. Iar rezultatele lui Koeman contra adversarilor grei, apropo de ceea ce scriam mai sus despre Zidane, se cunosc.
Iar acest eșec cu Real Madrid poate avea un rol important în decizia lui Laporta atunci când va veni vorba de sezonul viitor. Barcelona n-a jucat prost, n-a jucat nici bine, putea să plece chiar cu un punct, dar a pierdut. Două eșecuri contra marelui rival într-un singur sezon contează mult la analiza de final. Rijkaard știe bine asta.
Koeman e un antrenor corect. Și profesionist. Și curajos atunci când vine vorba de curaj acordat tinerilor. De altfel, singurul mare succes al Barcelonei în acest sezon de aici vine, din explozia lui Pedri, Mingueza, Araújo și Ilaix.
Îi lipsește însă o doză de sclipire la partidele decisive, la care e previzibil, nu surprinde și nu intervine pe parcurs. Laporta e cunoscut ca un președinte ce a avut mereu curaj, vezi numirile lui Rijkaard și Guardiola și probabil că are calculele sale și preferații săi, în ciuda semnalelor de încurajare trimise spre olandez. Căruia nu i s-au terminat de tot opțiunile, în mod paradoxal.
Săptămâna viitoare e finala Cupei și ăsta poate fi un moment de mare importanță pentru ultimele etape, ce nu-s chiar așa puține și-s grele pentru Atlético și mai ales pentru Real, căci Getafe, Cádiz, Osasuna sau Granada pot aduce complicații mai mari decât un "Clásico".
Nu știu cum se va termina acest sezon din LaLiga. Nimeni nu știe și chiar se poate întâmpla orice. Știu însă că în continuare sunt destui care pun la îndoială calitățile de antrenor ale lui Zidane.
{{text}}