Salvatore „Toto” Schillaci, eroul Italiei la Campionatul Mondial din 1990, a fost consilier al primăriei pentru Forza Italia, joacă în reclame și acum descoperă tineri fotbaliști și organizează evenimente sportive.
„Vânând un gol sub cerul unei veri italiene". Vă mai amintiți, probabil, refrenul celebrei melodii compuse de Gianna Nannini, care acompania primele meciuri la Mondiale ale României după Revoluție.
Microbiștii săriți de prima tinerețe păstrează pe retină figura descompusă, urlând de bucurie, a celui considerat Salvatore della Patria. Imaginile cu Totó Schillaci sărbătorind isteric golurile reușite pentru naționala lui Azeglio Vicini au rămas emblematice pentru Italia Novanta.
Atacantul lui Juventus nu avea atunci decât 25 de ani, devenind câștigătorul "Ghetei de Aur" și al "Balonului de Aur" ale turneului. A deschis scorul în cinci meciuri la rând și a marcat decisiv cu Austria și apoi cu Irlanda (1-0). Șase goluri în șase partide, inclusiv în semifinala împotriva Argentinei, 3-4 la penalty-uri!
Toto Schillaci: „Am ales să mă bucur de viață”
S-au scurs mai bine de trei decenii și lumea l-a uitat pe golgeterul cu ochi de foc. Nu i-a plăcut să fie antrenor, deși a avut câteva oferte, după ce s-a retras în 1997: „Pentru a sta cu familia, am decis să nu mă îndrept spre cariera asta. Voiam să mă bucur de viață. Preferam să fac pe actorul, să apar în diverse reclame pentru evenimente. Sau să merg ca invitat la televiziune la «Quelli che il calcio» mai degrabă decât să mă stresez pe banca tehnică a unui club de fotbal".
N-a refuzat să participe la "Insula Faimoșilor" și s-apară în roluri minore în filme science-fiction.
Lacrimi în vestiar
Nu dorea să își reamintească de durerea trăită după ce a ratat o finală cu Germania.
„Cineva, sus, a decis ca Totò Schillaci să fie eroul Mondialului, păcat că n-a fost atent și la semifinală. În meciul cu echipa lui Maradona am luat primul gol și chiar acela ne-a condamnat. Eu i-am cerut selecționerului să nu mă pună să execut lovitură de departajare. La final am rămas închis două ore în vestiar. Am fumat și am plâns întruna. Un foarte frumos vis ne-a scăpat printre degete".
Schillaci, dat afară pentru că și-a lăsat soția
„Totò-gol" are acum 56 de ani, continuă să-i placă lumina reflectoarelor și din 2000 conduce o școală de fotbal, pe gazon și teren sintetic, în Palermo, unde și-a făcut junioratul în categoriile inferioare.
A intrat în afacere cu banii pe care i-a câștigat, în trei sezoane, la Jubilo Iwata, în Japonia, unde s-a transferat în 1994, după ce a lăsat-o pe Juventus pentru Inter. „M-au dat afară pentru că mi-am lăsat nevasta", mărturisește Salvatore.
El mai are o firmă care organizează și evenimente sportive. Și-a încercat talentul și cu politica, atras de Silvio Berlusconi. A candidat pentru Forza Italia și, cu 2.000 de voturi, a fost ales consilier al primăriei în 2001. A demisionat după doi ani.
L-a bătut pe Roberto Baggio
Schillaci era un tip coleric și în afara gazonului, nu ezita să sară la bătaie când i se punea pata. „La Juventus și la echipa națională am devenit prieten cu Roberto Baggio. Împărțeam camera în cantonamente, el vorbea puțin, iar eu deloc. Totuși, o dată ne-am încins și am început să ne certăm. De fapt, eu i-am dat un pumn!", a povestit episodul pugilistic avut cu „Il Divin Codino". Totò nu uită că a fost insultat rasist de tifosi: „Mai trist e că am pățit-o în Sud, la Bari și Napoli".
Am reușit să ies din mizerie, pentru c-am avut curajul, poate și inconștiența, de a miza totul pe fotbal. Am plecat de la vulcanizare și dacă nu reușeam m-aș fi întors să vând la un magazin.
De când eram un mucos, unicul lucru care conta era să înscriu. O dorință desfrânată ce nu se termina niciodată. Nu mă puteam schimba, pentru că mi-aș fi pierdut toată forța de fotbalist.
Ca să ajungi fotbalist trebuie să ai norocul să te descopere cineva. Am cunoscut mulți puști ce s-au pierdut. Încercam să joc mereu pentru echipă, până când mă apropiam de careu. Atunci, nu eram decât eu și portarul. Un atacant trebuie să se bazeze pe instinct, altfel când dai gol?
- Salvatore Schillaci, fost atacant italian
16 selecții și șapte goluria avut Salvatore Schillaci la naționala Italiei, în perioada 1990-1991. A câștigat bronzul la CM 1990
154 de goluri în 417 partidea marcat Totò în cariera la cluburi: Messina (1982-1989), cu care a ieșit golgeter în Serie B, Juventus (1989-1992), Inter (1992-1994) și Jubilo Iwata (1994-1997)
4 trofeea cucerit Schillaci: două Cupe UEFA (Juventus 1989-'90 și Inter 1993-'94), Cupa Italiei (1989-'90) și titlul în J League (Jubilo Iwata, 1997). A fost pe locul 2 la "Balonul de Aur" 1990
Toto Schillaci, căsătorit de două ori
Două neveste a ținut Totò Schillaci. Coafeza Rita Bonaccorso, cu care are doi copii, Mattia și Jessica. A divorțat în 1995, după opt ani, aceasta ajungând să locuiască într-o rulotă după ce a fost înșelată. Din 2012, e însurat cu Barbara Lombardo și se înțelege bine cu copilul vitreg. Mai are o fată, Nicole, din altă relație, cu Prisca. A mai fost logodit cu un manechin, Simona Mattioli.
Curiozități despre Salvatore Schillaci:
- În perioada de la Juventus, clubul i-a plătit un profesor până când Totò a învățat să vorbească italiana corect;
- Numărul său norocos este 19;
- Nu este interesat în mod deosebit de rețelele de socializare, pe care le folosește rar
{{text}}