Și dacă Bielsa avea dreptul să câștige? Leeds a avut două șuturi pe poartă. Man City, 28. Rezultat: Man City-Leeds 1-2. Între aceste cifre încap scuze rapid prezentate de presă (nu de Guardiola) și filozofia lui Bielsa.
Presa a explicat - cum numai ea știe - că Man City a jucat cu Leeds între meciurile cu Borussia, în Liga Campionilor. Prin urmare, De Bruyne a privit de pe bancă alături de Ruben Dias, iar Gundogan și Foden au intrat târziu.
Guardiola a refuzat alibiul. În fond, echipa care a jucat e echipa lui și nu a fost împrumutată de la altcineva. În plus, a explicat Guardiola, a juca împotriva lui Leeds e foarte-foarte complicat. Aici, Guardiola a vrut să spună Bielsa - prietenul și, aproape, mentorul lui. Cine s-a uitat la meci și numai la meci a observat că filozofia lui Bielsa a reușit. Deși a rămas perfect necomentată. Poate că e normal pentru un sistem gândit de un filozof întotdeauna pe vine. Bielsa nu vede bine meciul decât din această poziție. Leeds a făcut exact ce a prescris de pe vine Dr. Bielsa. Medicul ghemuit știa că singura șansă era să invite City la joc și voie bună.
Cu o condiție: fără golul în plus. Și cu o prevedere: contre de mare tracțiune. Pare simplu: dușmanul se expune și vitejii asediați scapă în noapte spre cortul Împăratului. Am mai auzit rețeta. Pentru succesul ei e nevoie de noroc și de o răbdare de lunetist. Bielsa le cunoaște și le aplică ori de câte ori știe că trebuie să își scape echipa. Dimpotrivă, când se simte sigur pe meci, același Bilesa riscă de dragul spectacolului și cavalerii lui pier secerați ca nuntașii surprinși dănțuind de un comando nemilos. Așadar, nici un așadar. Bielsa a dovedit, iar, că e cel mai uman dintre antrenori și, deci, știe să combine plăcerea perdantă cu gândirea avansată.
E limpede că Leeds nu va retrograda anul ăsta, nu va câștiga titlul niciodată, nu va juca în Europa decât dacă apare o competiție pentru instabili și îl va păstra pe Bielsa. Care crede, nemărturisit, că fotbalul contează, iar trofeele sunt pentru alții.
{{text}}