Cristian Hăisan (40 de ani), fost portar la FC Vaslui între 2002 și 2010, explică într-un interviu exclusiv GSP Live motivele care l-au împins să plece din România în Marea Britanie, dezvăluie episoade neștiute de la FC Vaslui și face bilanțul unei cariere marcate de experiența la clubul lui Adrian Porumboiu.
Goalkeeper-ul care a stat 8 ani la FC Vaslui s-a stabilit alături de familie în orășelul britanic Darlington, unde lucrează într-un depozit al gigantului Amazon. În direct la GSP Live, Hăisan a explicat ce presupune noul său job, relatând în amănunt cum decurge viața în U.K. și de ce, momentan, n-ar vrea să mai revină în România.
Pe parcursul emisiunii, fostul portar a povestit în premieră cum a ratat un transfer în Statele Unite și a recunoscut că absența de la EURO 2008 e marele său regret.
Hăisan: „E de 10 ori mai bine decât ce se întâmplă în România”
- Cristi, cum e viața ta în Anglia?
- Cum să fie? Cred că e de 10 ori mai bine decât ce se întâmplă acum în România. Am ales să vin aici, vedeți și dumneavoastră ce se întâmplă în țară. Nu școală, nu serviciu, nu fotbal. Nimic! Totul este mort și am luat decizia de a mă stabili aici alături de familie.
- Când ai venit în Anglia?
- În septembrie 2019. Când am venit eu în Anglia, încă nu era nicio restricție, nicio pandemie. Totul a început în primăvara anului trecut. Discutând cu familia prin telefon, am considerat că e mai bine să vină și ei aici.
- Cu ce te ocupi în prezent?
- Lucrez la Amazon. Mă ocup de tot ce înseamnă check-in sau check-out la un depozit foarte mare, cred că este cât Aeroportul Otopeni.
- Cum ai ajuns să lucrezi acolo? De unde această schimbare bruscă de mediu?
- Nu vreau să spun că ceea ce fac e ieșit din comun. Îmi place ceea ce fac, dar mi-ar fi plăcut și mai mult să rămân în zona sportului pe care l-am practicat atâția ani. Am făcut școala de antrenori, dar nu am optat să merg mai departe. Am fost puțin descurajat văzând tot ceea ce se întâmplă în România.
- Te mai întreb un lucru despre experiența ta în Anglia. Copiii tăi merg la școală acolo, nu? Cum a fost această schimbare pentru ei?
- La început, au fost puțin timorați, emoționați. Au făcut cunoștință cu ceva nemaiîntâlnit. Nu cunoșteau limba, dar le-a plăcut. E un sistem total diferit față de România, dar s-au adaptat. Nu sunt foarte multe materii, sunt doar unele de bază. Aici totul se face prin mail, nu există ședințe cu părinții. Copiii sunt foarte încântați. Știu cum e școala din România și e foarte obositor să fii părinte de copil care merge la școală în România.
- Mai exact, ce te-a descurajat foarte mult în România?
- Ăsta e norocul fiecăruia. Fiecare a reușit în felul lui. Unii au rămas în cadrul clubului după ce s-au lăsat, cum e cazul lui Dani Coman, alții au continuat pe lângă un antrenor. Nu a fost ghinion, așa a fost să fie în dreptul meu. Eu nu am reușit să rămân în cadrul unui club. Când am pus stop fotbalului, eram în Statele Unite.
Cristian Hăisan, aproape de transferul carierei: „Trebuia să merg la o echipă din MLS”
- Ce ai făcut în Statele Unite?
- Am fost într-o vacanță prelungită. Trebuia să merg la o echipă, dar nu s-a mai concretizat nimic și am ales să-mi prelungesc vacanța. Era vorba despre Kansas City și Boston.
- Cum s-a ajuns la aceste oferte neobișnuite?
- E o discuție mai lungă. Fostul meu antrenor, Viorel Hizo, l-a avut secund tot timpul pe Dorin Zotincă. Fratele lui a activat foarte mult în MLS. Dorin Zotincă mi-a făcut legătura cu cineva de acolo. El este foarte bun prieten cu fostul portar al naționalei Statelor Unite, Tony Meola. Au jucat împreună, iar el era în cadrul clubului (Kansas City). Aveau nevoie de portar și mi-au spus cam câți bani aș putea câștiga. Mi s-a părut puțin față de banii pe care îi luam în România. Poate n-am fost suficient de inspirat încât să spun da.
- Adică exista posibilitatea să ai în State un salariu mai mic decât în România?
- Da! Mi-a explicat Alex Zotincă: «Cristian, un jucător care nu are o reclamă foarte mare câștigă în MLS între patru și șase mii de dolari.
Hăisan: „N-aș vrea să jignesc pe nimeni, dar nu mi se pare că se mai joacă fotbal de calitate”
- În ce măsură mai urmărești ce se întâmplă prin fotbalul românesc?
- N-ai cum să te rupi total de fenomen. Urmăresc, mai văd postări pe Facebook, mă mai uit la emisiuni. N-aș vrea să jignesc pe nimeni, dar nu mi se pare că se joacă un fotbal de calitate comparativ cu perioada în care jucam eu. Nu există termen de comparație, dacă vorbim de valoarea loturilor. E o mare diferență. Doar când mă uit la lotul lui Dinamo...îmi aduc aminte ce echipe aveau Dinamo, Steaua, Rapid! Când se făcea programul înainte de campionat, mă uitam pe clasament și nu știam de unde o să luăm puncte. Nu mai spun de valoarea jucătorilor.
- Ți se pare că acea echipă puternică a lui FC Vaslui ar câștiga titlul fără probleme astăzi?
- Eu am plecat de la Vaslui în 2010, în pauza competițională. În acel sezon, la loturile pe care le-a avut FC Vaslui, ar câștiga la pas acest campionat.
- Mai știi ceva despre această echipă? Ce se mai întâmplă cu palmaresul?
- Am văzut că suporterii încearcă să cumpere culorile, palmaresul. Îi înțeleg că doresc să învie spiritul acela. Un oraș mic precum Vasluiul nu doar că a fost resuscitat prin fotbal, dar a primit altă viață. Dar rămân la părerea că fanii se luptă cu morile de vânt.
- De ce spui asta?
- Fără o susținere financiară din partea cuiva, te chinui și speri la ceva unde nu vei ajunge niciodată. E nevoie de implicarea unui om potent, a instituțiilor statului, a Primăriei. E ușor să promovezi din Liga 4 în Liga 3, dar problema e mai sus. La Liga 3 ai nevoie de grupe de juniori, la Liga 2 sunt alte cerințe. Dacă nu ai o temelie, e foarte greu.
- Cum de a fost lăsat clubul ăsta de izbeliște?
- Când am plecat în 2010, era o echipă «beton» din toate punctele de vedere. Eram în Statele Unite când am auzit că s-a desființat echipa, am rămas surprins. Din câte auzisem, echipa mai avea de încasat 2,5 milioane de euro doar din drepturile de televizare. O grămadă de bani! Nici nu vreau să-mi imaginez ce înseamnă acești bani pentru o echipă de jumătatea clasamentului din zilele noastre. Ți se strânge inima când auzi unele lucruri. Știam și cum zboară musca acolo, am fost la echipă de când era în Liga 3.
Hăisan: „Nu va mai fi om ca Porumboiu în Liga 1”
- De ce nu s-a câștigat niciun trofeu la Vaslui? Adrian Porumboiu s-a tot plâns, chiar și după retragere, că arbitrii au „ciupit-o” pe FC Vaslui suficient cât să nu câștige un titlu.
- Cred că domnul Porumboiu are dreptate cam 50%, restul au fost rezultatele noastre. Îmi aduc aminte că în ultimul meu an acolo, am jucat finala Cupei și am luat locul 3, cu Marius Lăcătuș antrenor. Puteam să câștigăm lejer campionatul atunci. Am făcut câteva rezultate proaste în deplasare, iar acele meciuri au contat. Eu nu am înțeles cum CFR a câștigat campionatul în acel an, când pe noi nu ne-au bătut deloc în acel sezon. În finala Cupei, ne-au bătut la penalty-uri după ce n-au putut în 120 de minute să ne dea gol .
- Cum a fost să-l ai patron pe Adrian Porumboiu?
- Nu periez pe nimeni, îi știu și punctele forte, dar și punctele negative. Om ca domnul Porumboiu nu cred că va mai fi în Liga 1. Mă refer la ambiția dânsului de a transforma o echipă de Liga 3 într-o echipă de top din Liga 1. E greu să creezi o asemenea poveste frumoasă dacă n-ai o susținere financiară masivă.
- Ne spui și nouă o poveste cu Adrian Porumboiu?
- Cu Adrian Porumboiu aș putea scrie o carte. Era un personaj foarte, foarte comic în sensul bun al cuvântului. Îl cunosc la fel ca pe copiii mei. Eram coleg cu Dorian Andronic, era tânăr, abia venise la echipă. După un antrenament, vine nea Adri la el și îi spune: «Îți dau 1.000 de euro dacă jonglezi cu mingea de la colțul terenului până la centru! Dar să nu ridici mingea mai mult de genunchi». Copilul a jonglat, apoi l-am întrebat și eu dacă pot să fac același lucru. A zis: «Vagabondule, cu tine nu fac».
Cristian Hăisan: „Niciodată n-am putut să-l agreez pe Mulțescu”
- Țin minte că Adrian Porumboiu te-a criticat după un meci cu Dinamo din sezonul 2006-2007. Te-a acuzat pe tine și pe Marius Croitoru că nu v-ați apărat corect șansele.
- Da, ne antrena domnul Mulțescu, dar n-am putut niciodată să-l agreez. Mie mi s-a părut un antrenor foarte depășit, din toate punctele de vedere. Am rămas uimit când am auzit că a venit acum la Dinamo. Să fim serioși! E un grup de antrenori, cu o anumită vârstă, dar fotbalul a evoluat foarte mult. Dacă nu te pui la punct zi de zi cu cerințele din fotbal, e greu! Unii antrenori ar trebui să le mai lase locul și altora mai tineri.
- Ce antrenor tânăr, din noul val, îți place în momentul de față?
- Îmi place mult Edi Iordănescu, îmi place Dan Petrescu. Nu-mi vin acum în minte, dar ar mai fi vreo doi, trei care îmi plac foarte mult.
Hăisan: „Nici 10 minute să nu-i dai lui Silviu Lung la națională?”
- Cum vezi situația de la echipa națională după retragerea lui Ciprian Tătărușanu? Pe cine vezi titular?
- E un pic delicat subiectul. Tătărușanu a fost un portar foarte, foarte talentat, cu un fizic impresionant. Am spus încă de atunci că va avea un viitor frumos. Nu am înțeles de ce s-a retras. Îmi pare foarte rău pentru Silviu Lung jr, era un portar cu experiență, talentat. Nici 10 minute să nu prindă? S-a găsit o modalitate să joace Lobonț 10 minute la retragere și nu găsești 10 minute să-l bagi și pe Silviu Lung junior măcar o dată?
- Ionuț Radu, rezervă la Inter la 23 de ani. Cum ți se pare?
- La 23 de ani, e ceva WOW să fii la Inter! Nu ești la o echipă oarecare, ci la un monstru! Este foarte talentat, am urmărit câteva meciuri din Serie A și l-am văzut cum joacă. De ce să meargă împrumut în Serie B, când poate că Inter îl poate împrumuta tot la o echipă din Serie A. Poate că el asta așteaptă.
Hăisan și pedeapsa primită de la Lopez Caro: „Am venit cu taxiul de la Vaslui la Iași”
- Cum a fost povestea cu Lopez Caro? Ai luat taxiul de la Vaslui la Iași pentru că n-a vrut să te ia în autocar? Ce relație aveai cu dânsul?
- Am avut o relație OK cu Lopez Caro. Antrenase Real Madrid, a venit cu un staff impresionant. Juan Jose Maqueda, fostul fundaș al lui Realului, era secundul dânsului. Când am auzit, m-a trecut un fior pe șira spinării. Ca român, prima întrebare era: «Cum a fost la Real Madrid?». Avea 40 și ceva de ani atunci, dar, dacă se legitima, putea să joace măcar o repriză în Liga 1. Dacă se forța, făcea antrenament cot la cot cu el. Era superb să-l ai antrenor. Dânsul nu a greșit cu nimic în acea poveste. Eu am fost cel care a greșit. A făcut un program la echipă și a spus că la ora 07:00 pleacă autocarul. La ora 07:00, eu eram în lift. S-au deschis ușile liftului, iar eu vedeam autocarul cum pleacă din fața hotelului.
- Și ce ai făcut?
- I-am sunat pe băieți să oprească autocarul. Îi sunam: «Zi-i lui nea Nelu (n.a - șoferul) să oprească!». Nu a oprit! Am mers la stația de taxiuri, am luat taxiul și am mers la Iași. I-am dat 100 de euro. Mergeam cu taxiul în spatele autocarului, dar nu voiau să oprească, n-au oprit până la aeroport. Dânsul (n.a - Lopez Caro) știa că sunt în spatele autocarului.
- Ai fost coleg cu Sânmărtean, cu Wesley, cu Adailton. Cine te-a impresionat cel mai mult
- În fiecare vară și iarnă, venea un autocar cu fotbaliști la echipă. Adailton venea din Serie A...monstru de fotbalist, vă dați seama! Execuții, travaliu, n-aveai ce să-i reproșezi. Câteodată, domnul Hizo îl proteja, știa când să-l menajeze. Când a venit, Wesley nu mi s-a părut cine știe ce, dar apoi și-a arătat valoarea.
Hăisan: „Mi-ar fi plăcut să fiu la EURO 2008”
- Ce regrete ai la final de carieră? Îți pare rău că n-ai prins un transfer, că n-ai ajuns la națională?
- Mi-ar fi plăcut să câștig și eu minimum o Cupă, nu mai zic de campionat. Sau să fiu la Europeanul din 2008, când am fost în lotul lărgit al lui Victor Pițurcă. Jucasem toate meciurile din campionat, fusesem convocat și în acea selecționată a jucătorilor din Liga 1. La sfârșitul campionatului, când s-a tras linie înainte de EURO, a apărut pe listă și a fost la EURO Edi Stăncioiu. Am fost foarte supărat. El jucase doar ultimele etape la CFR Cluj. Mi s-a părut ca am făcut totul de pomană un an de zile. Dacă domnul Pițurcă mă lua acel European, poate alta era traiectoria carierei mele. Era o chestie care ar fi rămas pentru mine. Eu și Răzvan Stanca apărasem toate meciurile în campionat, dar l-a convocat pe Stăncioiu. La momentul respectiv, nu mi s-a părut OK, cum nu mi se pare nici acum.
- Dinamo te-a vrut? Știu că au fost unele discuții...
- Au fost unele discuții, da Am auzit ceva la momentul respectiv, dar n-a fost să fie. Trebuia să fie un schimb. Ema Dolha să vină la Vaslui, iar eu să mă duc la Dinamo. Eu auzeam lucrurile abia când se stingea flacăra. Și de Steaua (n.a - FCSB) am auzit de două ori că m-ar vrea, când Hagi a venit antrenor acolo. Am auzit că m-ar fi urmărit Zoli Iasko, bunul prieten al domnului Hagi. A ajuns altcineva acolo, asta a fost să fie. Am auzit și că domnul Olăroiu m-ar fi vrut, dar eu nu aveam agent, lucrurule ajungeau târziu la mine. Nu aveam agent, așa mi s-a părut OK, dar poate și asta a fost o greșeală a mea. Unora le pasă de jucători, dar alții vor doar să-și ia comisionul. Poate să mă înjure toată lumea, dar se știu ei foarte bine.
Să-l am antrenor pe Toni Conceicao a fost un update la tot ce înseamnă pregătire. Făceam antrenamente numai cu mingea, ceva nemaiîntâlnit pentru mine. Cu Domnul Conceicao n-am făcut nici măcar un antrenament fizic. Toate antrenamentele au fost numai cu mingea. Am fost uimit.
Marius Lăcătuș a fost un antrenor OK din toate punctele de vedere. Poate să spună lumea orice despre el. Ce ați vrea să mai facă Marius Lăcătuș? El e un monstru în fotbal! Să ne vedem de lungul nasului și de pătrățica din jurul nostru - Cristian Hăisan, fost portar FC Vaslui
2002-2010e perioada în care Cristian Hăisan a apărat la FC Vaslui
11 echipeare Hăisan în CV: Rocar București, Metalul Plopeni, FC Vaslui, Altay Constanța, FCM Bacău, FC Brașov, CS Mioveni, CSMS Iași, CS Buftea, Metaloglobus și Gauss Bacău
FOTO Imagini din cariera lui Cristian Hăisan
- Sursă foto: Arhivă Gazeta Sporturilor
{{text}}