... iar prietenul meu, ”cormoranul”, a acceptat scuzele președintelui lui Liverpool.
Nu mi-aduc aminte - și fără memorie nu putem judeca nimic - de când nu au mai fost prezente în vocabularul fotbalului mondial cuvinte și noțiuni ca puciștii, secesioniștii, atentatorii, ca în recentul conflict dintre UEFA și cele 12 cluburi care au pus la cale Super Liga Europei.
Prim-ministru conservator fără bancheri?
Puciștii țin de războaiele civile, de revoluții și contrarevoluții, de loviturile de stat. Cum au ajuns ele în limbajul fotbalistic al lumii, al prim-ministrului englez gata să explice că fotbalul, în Anglia, ține de artă și "nu poate să devină jucăria bancherilor, strânși într-un veritabil cartel"? Un prim-ministru britanic conservator să pună la stâlpul infamiei bancherii? Poate un prim-ministru englez să acționeze fără bancheri? I-am dat dreptate lui Gosens de la Atalanta: banii, banii, banii explică toate contradicțiile, banii pe care "nemernicii..." nu pot "să-i bage în fund", cum propunea fotbalistul italian, căci cine l-ar mai plăti? Fără asemenea contraziceri nu putem înțelege nimic.
Sunt fanii ușă la Catedrala Westminster?
Au învins fanii - fanii ca noi, aceștia care punem mai presus de orice Premier League și mulțimile sale, dar și aici trebuie să vedem lucrurile (adică oamenii) în desfășurarea lor contradictorie: de atâtea ori, aceiași fani care, ca și Prințul William, pot spune că Super Liga asta "lovește în jocul pe care-l iubim", mulți dintre fanii aceștia idealizați azi au fost în conflict violent cu poliția și justiția pentru probleme complicate ca rasismul, xenofobia. Nici ei - fanii aceștia "supuși ai Majestății Sale", cum li se zice în general - nu-s ușă la Catedrala Westminster. Și aici trebuie lucrat cu Da și cu Nu - încât, desigur, am ținut cu ai mei, cu cei cărora să le spunem conservatori fără șovăială ai acestei Premier League. Am fost de partea clară și decisă a lui Pep și Klopp, de partea lui De Bruyne și Lineker, de partea lui Rashford și Milner.
Binefăcătoarele scuze
Am mers până la a mă bucura de revolta fanilor, la noi, la United. Alaltăieri noapte, am vorbit îndelung cu prietenul meu, "cormoranul", care nu mi se ascundea: era foarte mulțumit pentru că scuzele primite de la proprietarul lui Liverpool ajunseseră și la el, acceptându-i-le, ca un gentleman: "Vreau să-mi prezint scuzele tuturor fanilor lui Liverpool pentru problemele pe care le-am creat în ultimele 48 de ore. Eu sunt singurul vinovat! Le cer scuze și lui Klopp, și jucătorilor. Ei nu aveau nicio responsabilitate și au suferit, ceea ce doare cel mai mult".
Un președinte de club care știe ce doare cel mai mult e mai mult (mas, celebrul mas spaniol) decât un președinte de club, poate fi și un președinte de țară.
{{text}}