Da, Super Liga Europeană e un spectacol de circ american. Dar cine se plânge? Cine și-a descoperit brusc virginitatea morală și marxismul doctrinar? Pe ce baze stă indignarea generală? Fără excepție, pe ipocrizie.
Gary Neville evocă înlăcrimat originile muncitorești ale fotbalului trădat de capitalismul sălbatic. Neville a câștigat în salarii și bonusuri mai mult decât toți muncitorii din Manchester în secolul XIX. UEFA și FIFA sunt indignate.
UEFA și FIFA au admis regula Bosman și, cu asta, au distrus originile locale ale fotbalului de club. Protestele de azi acuză lăcomia americană și apără fotbalul în care un jucător poate fi vândut cu 200 milioane dolari. În care Premier League face 3 miliarde de dolari din drepturi TV. În care un tricou se vinde cu 150 de dolari, un bilet cu 100 de dolari, iar un abonament de sezon cu 2.000 de dolari. Furioșii moraliști de astăzi sunt oamenii care au făcut din Cupa Mondială o afacere dilatată și necompetitivă, din Liga Campionilor o mașină de măcinat cluburile și fotbalul "țărilor mici". În plus: nu umblă, deja, 90% din cei mai buni jucători și antrenori ai lumii între cele 12 megacluburi care se desprinseseră acum sub o ploaie de flegme și blesteme?
Puritatea fotbalului e pierdută demult. Iar cine a făcut din el o afacere nu poate denunța afacerile mai mari. Era logic: un business distruge alt business și naște altul mai mare. Guvernele spaniol și italian. B.Johnson, E. Macron, Comisia și Parlamentul European denunță lăcomia care a necinstit fotbalul. Nu știm ce poziție vor avea Papa, NATO și OMS. Dar, apropo, ce guverne vorbesc? Nu cumva cele ce au iertat ani de zile Real și Barça de sute de milioane în datorii și subvenții ilegale? Și cine i-a scos basma curată pe evazioniștii fiscali în frunte cu Lionel Messi? Măcar JP Morgan, monstrul bancar american care urmărea să finanțeze Superliga, nu o facea din bani publici.
Istoria se repetă: prima dată ca hoție, a doua oară ca virtute ilustrată de hoții perdanți.
{{text}}