Simfonia fotbalului urât

În premieră mondială, Gabi Tamaș ne-a propus să vedem partea goală a paharului. La gunoi cu jocul care îmbie microbiștii, trăiască lupta pentru evitarea retrogradării!

Beethoven a dat lumii Oda Bucuriei, Tamaș lucrează la Oda Tristeții. Se știe, marile spirite se întâlnesc indiferent de domeniul de activitate. Totuși, norocos neamțul. Dacă juca pe partea lui Gabi, Ludwig nu mai compunea niciodată vreo simfonie sau vreo Sonată Kreutzer. Noi însă suntem pe cale să ne sonăm privind meciurile din Liga 1.

La anu’ și la mulți ani

Gabi Tamaș, care ne-a informat cu un zâmbet sardonic pictat pe chip că pe el și pe coechipieri nu îi interesează decât rezultatul, nu este singur în această întreprindere. Dimpotrivă. Așa gândesc majoritatea oamenilor din fotbalul nostru. Președinți, manageri, finanțatori-creditori, antrenori. Și jucători, bineînțeles. 

"Noi ne-am atins scopul, acela de a lua puncte. Am făcut cu toții un efort mare azi. (…) Nu mai jucăm fotbal acum, fotbal jucăm de la anul. Acum ne salvăm și luăm puncte! Atât ne interesează. Pentru asta jucăm" 

– flash-interviu Gabi Tamaș după Voluntari-Viitorul 1-0

Exercițiu de sinceritate

Tamaș nu este băiat prost și joacă mai mereu cu talpa sus. Când a venit în fața microfoanelor, a avut grijă să o intimideze pe reportera de serviciu, spunându-i că știe ce urmează să îl întrebe și că oricum discuțiile de după meci se vor orienta către laude la adresa Viitorului. Nu contează că nimeni nu avea niciun motiv să aplaude evoluția pipernicită a echipei lui Hagi, stilul "Urcați-i pe garduri!" și-a făcut efectul. 

Previzibil, fata pusă la colț s-a apărat cu câteva mingi ridicate la fileu. A se citi întrebări cu răspuns inclus. Pornit în atac, fundașul central nu mai putea fi însă oprit și și-a făcut numărul. Din fericire pentru toată lumea. Exercițiul acesta de sinceritate merită un premiu.

Lor nu le pasă de public. Punct

Ce ne spun de fapt acești oameni? Ce aflăm în fiecare etapă poluată cu meciuri care chiar te afectează emoțional? Ce ajunge la noi din declarațiile stereotipe ale jucătorilor și antrenorilor, din intervențiile cinice ale conducătorilor de club? Ajunge mesajul că nu le pasă de public. Deși publicul îi finanțează prin abonamentele plătite televiziunilor deținătoare ale drepturilor de difuzare. 

Liga 1 trăiește aproape exclusiv din drepturile TV și ar fi obligată, nu doar moral, să livreze oamenilor meciuri din care aceștia să simtă că sunt parte a unei întreceri sportive de calitate, rezultat al întrecerii dintre niște oameni pasionați de meseria lor. 

Ce vezi în schimb? Vezi meciuri slabe, cu zero faze de poartă. Îl vezi pe Tamaș obraznic, îl mai vezi pe Bogdan Andone care confundă stadionul cu Catedrala Mântuirii Neamului și își face mai multe cruci decât Patriarhul Daniel. Ce are a face credința cu șutul cu șiretul?

Vreți spectacol? La circ cu voi!

Din sila și din aroganța acestor personaje iese la suprafață disprețul. Comunicarea, ca și jocul, este o corvoadă. Ca să scape, vin repede în fața camerelor, unde de cele mai multe ori rostesc niște banalități agramate. E drept că nici întrebările care li se pun nu sunt mostre de ascuțime jurnalistică. Atunci când mai apare vreun fotbalist și antrenor care vorbesc firesc, cu capul lor, par un fel de spărgători de grevă. 

De ce se întâmplă așa? Fiindcă asta e cutuma. Li s-a băgat în cap că trebuie să îi intereseze doar să își ia salariul. Iar vehiculul acestei aventuri este evitarea retrogradării. Ce spectacol, bă? Vreți spectacol? Duceți-vă la circ! E închis circul? Făceți-vi-l acasă! Sau vila casă?!

Pentru un fotbal simplu

Mai mult ca sigur se vor găsi avocați ai acestori falsificatori ai meseriei. Le place să se recomande drept pragmatici. Ignoranța agresivă, proasta creștere ori tupeul au întotdeauna avocați din oficiu care pledează pentru valori fundamentale ale democrației, cum ar fi bunul plac. Lipsa unui bagaj minim de cultură fotbalistică, hai să exagerăm zicând cultură în general, mi se pare un motiv solid pentru non-spectacolul livrat de Liga 1. 

Și problema nu este că ei nu pot să joace ca Messi și ca Mbappe, ci că nu sunt îndemnați/educați către un fotbal curat, simplu, așa cum a fost gândit de creatorii lui. 

Un anume Johan Cruyff spunea că este simplu să joci fotbal, dar este foarte complicat să joci fotbal simplu. Intrăm însă pe teritoriul filosofiei și pe unii, nu doar la Voluntari, s-ar putea să-i ia durerile de cap.