Ionel Augustin, fostul mare atacant al clubului Dinamo, în prezent antrenor de copii și juniori, a fost invitatul din această săptămână al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Acesta și-a amintit de meciurile de foc cu Steaua, atunci când era ironizat de suporteri, despre ofertele pe care le-a avut din Ghencea și cum a fost la un pas să fie racolat de militari și obligat să semneze cu Steaua.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Țin minte că aveai un tratament special de la fanii adverși.
- Strigau „Augustin, Augustin, spaima sticlelor de vin!”. Ei credeau că dacă țipă și urlă la mine mă demobilizează. Eu știam de seara ce o să strige ăia pe stadion. Mi-au mai strigat-o și p-aia cu: „Augustin cu nasul gros, zici că e Pantera Roz”. Steliștii, în special, făceau d-astea la cuplaje, dar pe mine mă înrăiau, mă mobilizau fantastic! Nu dormeam noaptea să am o evoluție bună a doua zi.
- Dar erai campion la băutură sau de ce?
- Nu eram campion la băutură! Nu puteam să fac sport de performanță dacă eram alcoolic. Au mai fost și ieșiri necontrolate, dar doar atunci când știam că a doua zi nu aveam antrenament. Mai depășeam și noi niște limite, dar niciodată nu am fost o persoană conflictuală. Numai vin beam, tărie n-am băut niciodată. Am băut inclusiv cu adversarii. Și vreau să vă spun și un secret pe care nu-l știe lumea.
- Te rog, Oneață. Asta și vreau!
- De la meciul cu FC Argeș când am pierdut campionatul pe Dinamo, în 1979, 3-4. Ni s-a spus că am vândut meciul. Aveau unele informații că eram eu implicat. Mi-au făcut și percheziție acasă! Dar eu eram la un șpriț cu Ivan și cu Dobrin, după meci, și ăia erau la mine în casă, la Bucur Obor.
- Cum naiba?
- Serios! Sperau să-mi găsească bani în casă, să aibă ceva la mână. Ei oricum știau de toate atunci, nu știau ei cine e corect sau nu? Eu am avut două situații în meci și nu am marcat. Probabil, au crezut că am fost cumpărat.
- Și erai?
- Nea Ovidiu, eu în toate meciurile mi-am dorit să câștig! Și vreau să vă mai spun ceva. Eu dacă jucam cu orice echipă din provincie, în fața mea îi vedeam doar pe cei de la Steaua. Jucam cu Jiul, cu Hunedoara, cu Târgoviște, eu ziceam că joc cu Steaua. Să mă concentrez la maximum, să am randament bun și să dau goluri.
- Tu ai jucat la Rapid. Steaua nu te-a dorit niciodată?
- Am avut două oferte de la Steaua, nu doar una! De la Steaua la Dinamo mai veneau jucători, dar noi, de la Dinamo, la Steaua, mai greu.
- Păi, și ce s-a întâmplat?
- V-o spun pe prima, când mi-a venit ordin de încorporare, în 1973-1974. M-am dus la Comisariat, mi-au făcut toate analize, tot ce se făcea atunci. Au zis că-mi vine ordinul de încorporare și să mă duc acasă. A doua zi dimineață, tata era pensionat și s-a trezit cu un jeep cu doi colonei. S-au interesat unde sunt, ce fac. Știau că sunt jucător. Tata s-a speriat, ce să caute un jeep militar acasă?
- Erau de la Steaua?
- Exact! Dacă mă găseau atunci acasă, mă suiau în mașină și mă duceau la Steaua. Sută la sută! Mă forțau să semnez... Jucasem deja la naționala de juniori, la tineret. Dacă nu semnam, sigur mă trimiteau pe la unitățile alea militare de pe la Sighetu Marmației până semnam.
- Păi, și ce s-a întâmplat?
- După ce m-a anunțat tata, m-am dus la colonelul Turtureanu, care era vicepreședintele secției de fotbal de la Dinamo. A băgat mâna în sertar, a scos un jurământ și m-a pus să-l citesc în fața lui. „Gata, ești sergent major, du-te la antrenament!”. Și-am rămas la Dinamo.
- Și la pensie ai ieșit cum?
- Colonel. Mie mi-a plăcut foarte mult gradul, am ținut mult la el.
{{text}}