Ionel Augustin, fostul mare atacant al lui Dinamo, în prezent antrenor de copii și juniori, a fost invitatul din această săptămână al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Acesta nu crede că Dinamo mai are cum să se salveze de la retrogradare, îi arată cu degetul pe Pablo Cortacero, plânge după Cristi Borcea, povestește un episod amuzant cu fostul investitor al „câinilor” și dezvăluie cum a fost bănuit de blat într-un meci cu FC Argeș, fiind căutat de poliție acasă.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Oneață, ce zici de Dinamo de azi?
- Dinamo nu scapă de la retrogradare! Eu zic că nu, e greu! Cu o asemenea atitudine pe care o au anumiți jucători nu cred, sub nicio formă. Să dea Dumnezeu să greșesc, dar nu cred! Este foarte dificil... Mai sunt câteva jocuri.
- L-ai cunoscut pe Cortacero?
- Când s-au făcut prezentările la Săftica. De atunci nu l-am mai văzut. N-a fost deloc serios! A băgat niște bani la început și a dispărut. Spunea că vine cu bani și n-a mai venit deloc.
- Tu ai lucrat și cu Negoiță...
- Eram la departamentul de scouting. Era foarte bine, îl cunoșteam bine și pe Anghelache. Eu l-am convins pe Rotariu să vină la Dinamo! Din păcate, și o spun cu mare regret. În momentul în care s-au mutat birourile din Ștefan cel Mare la Rin, noi ne-am pierdut identitatea.
- Adică?
- Adversarii când veneau acolo le era frică, după ce-am plecat.... S-a cam terminat. Sorin Cârțu îmi spune și acum că atunci când veneau să joace pe Dinamo le era frică! Și ei aveau o echipă senzațională, o echipă de supervaloare. Dar când ajungeau în Groapă, le era târșeală.
- Dintre toți patronii cine a fost cel mai bun?
- Borcea! A fost trup și suflet pentru Dinamo. Iubea foarte mult Dinamo. Țin minte că la un meci pe „23 August” a venit la intrarea de la stadion și nu se mai putea intra. Atunci i-am dat geanta să mi-o care ca să intre la meci. S-a bucurat enorm. A fost un băiat cu un mare caracter și un conducător foarte bun.
- Practic, Borcea ți-a cărat geanta.
- Inclusiv eu mi-am făcut ucenicia cărând gențile. Când am fost promovat la echipa mare, aveam 7-8 jucători imenși. Păi, ce, îi lăsam pe Dumitrache, pe Dinu, pe Nunweiller sau pe Lucescu și Dudu Georgescu să-și care gențile când plecam prin deplasare? Niciodată nu și-au cărat gențile!
- Vă cereau ei?
- Nu-i lăsam noi, nu că nu voiau ei! Nu ne-au cerut niciodată asta, dar noi făceam asta. Era o mândrie pentru mine, dar și pentru Ion Marin sau Custov. Chiar și când am ajuns la echipa națională, am respectat valorile pentru că erau superoameni. Am avut lângă cine să creștem, am avut idoli, modele, exemple. Noi ne concentram la maximum să nu greșim, să nu ne certe și să fim acceptați.
- Aminteai de șprițul cu Ivan și Dobrin. Îți și plăcea?
- Domnu' Ovidiu, mergeam la șprițuri! Am fost și cu Dinu, aveam grijă de el, chiar dacă eu nu beam. Eu turnam în pahare, spălam, strângeam. Când era jucător, era un parfum de băiat, îl divinizai. După două secunde îți venea să-i dai cu ceva în cap că se lua de tine. Ăsta e Cornel Dinu, dar jos pălăria pentru tot ce-a făcut pentru fotbalul românesc și cel dinamovist! Eu lui Dinu îi spuneam „Împăratul” sau „Excelență”. Eu îl divinizez pe Cornel, vă dau cuvântul meu de onoare! El ne-a transmis starea de spirit și agresivitatea. Când îl vedeam pe Cornel cum intra pe teren și ce face, nu ne venea să credem. Trebuia și noi să facem la fel ca el. Ne doream să fim mereu mai sus, ne injecta.
{{text}}