Asta se dorește: eseuri, transformări și grămezi ordonate pe o arenă care a fost mereu DOAR a fotbalului!
Stadionul Steaua, edificiul de aproape o sută de milioane de euro (94 mai precis, însă la noi calculele sunt cam întotdeauna relative) e gata de ceva vreme și îi așteaptă, deopotrivă, pe fotbaliști și pe fanii acestora. Evenimentul inaugurării oficiale se tot amână, și din cauza pandemiei, dar și din alte cauze. Principala ar fi lipsa unui prilej potrivit pentru o astfel de acțiune.
De ce „Templul Fotbalului Românesc”?
Da, așa a fost numit vechiul stadion Ghencea, în urmă cu vreo trei decenii. "Templul fotbalului românesc". Cumva plagiat după Wembley, ca să avem și noi templele noastre. Dar de Ghencea se leagă toate succesele Stelei și apoi ale echipei naționale. Marile victorii ale "tricolorilor" cu Spania (acel 3-1 din 1987, chiar pe 29 aprilie acum 34 de ani!), tot 3-1 cu Danemarca, meciul care ne-a dus în Italia, alte succese legendare, acel 5-1 cu Țara Galilor. Lista e lungă. Meciuri memorabile, amintiri din tinerețea noastră, dar nu doar a noastră, ci și a lui Hagi, Lăcătuș, Gică Popescu și a colegilor lor. Așadar, vorbim despre templul fotbalului, nu despre templul rugbyului.
Arcul de Eșec
Se vorbește despre trei meciuri de rugby, în luna iulie. Cu Belgia sau Olanda, cu Scoția, cu Japonia. Însă rugbyul românesc are și el stadionul său, de la Arcul de Triumf, refăcut și el din temelii, tot pe bani publici. Nu demult, când s-a pus problema organizării unor meciuri de fotbal lângă Mănăstirea Cașin, oamenii rugbyului (altfel un sport demn de tot respectul) au sărit mai sus ca la o repunere din tușă și au spus că așa ceva nu se poate, că stadionul lor trebuie să rămână doar al lor. Absolut de acord! Inaugurarea arenei de la Arcul de Triumf cu un meci împotriva "ciulinului" scoțian ar fi, într-adevăr, un triumf. Mutarea evenimentului în Ghencea ar însemna nu doar o stângăcie, ci un eșec veritabil.
Mostiștea din altar
Spuneam mai înainte de Templu. Orice templu are un altar, iar cum stau lucrurile acum, cu neînsemnata echipă de fotbal a Oștirii pe post de beneficiară a superbului stadion din Ghencea, ar trebui ca în altar să vină, pentru inaugurare, un adversar din liga a treia. Ce ziceți, o partidă împotriva Mostiștei Ulmu vi se pare potrivită? Sau a celor de la Afumați?
O poliță plătită
Mesajul posibilei veniri a rugbyului la sfeștanie e însă altul. Proprietarii cu epoleți ai arenei transmit, prin luarea în discuție a buturilor în loc de porți de fotbal, că ei sunt șefii, că ei hotărăsc ce se întâmplă, în fine, că fac ce vor. Și că invită pe cine vor la ei în cazarmă. Reprezentativa de rugby, lotul de dirt-track, naționala de curling sau de talere aruncate din șanț, însă în niciun caz FCSB-ul lui Gigi Becali. Falia ideologică e atât de clară încât inclusiv scopul în sine al arenei se pierde. Pentru onor, înainte! Servim Patria și, totodată, răpunem inamicul istoric.
L-ați șters pe Hagi?
Acum câteva săptămâni, cine trecea pe bulevardul Ghencea vedea frumoasa arenă strălucind. Ledurile aprinse luminau zona și transmiteau că acolo e arena Stelei, a glorioasei Steaua de la Sevilla. Cu Iovan, cu Duckadam, cu Lăcătuș, cu Hagi... Cu Hagi am spus? Păi, da, că așa era scris din leduri! O cătană a ratat documentarea, l-a băgat pe Gică Hagi în echipa de la Sevilla, deși în mai 1986 mai erau vreo opt luni până ca el să ajungă la Steaua. După ce le-a semnalat cineva eroarea, bravii militari au stins ledurile.
De-atunci, în Ghencea e întuneric.
{{text}}