Epifanie

Am întîmpinat unele declaraţii cu rezervă şi suspiciune ca pe nişte spam-uri din adresa de mail. "Cheltuie fără să pierzi nici un ban!" sau "Locul 1 pînă la Paşti - Dumnezeu ştie cum". Nu le-am luat în serios. Credeam că un meci se decide pe teren, nicidecum hăt sus deasupra sa!


La început m-am gîndit că totul trebuie să fie o campanie de denigrare a Bărbosului. Asocierea lui Dumnezeu cu anumite personaje sau contexte sigur e menită să îl compromită. Eram naivă şi superficială şi - hai să recunosc pînă la capăt - ahtiată după ipoteze suculente. Mă uitam în jur şi vedeam tot felul de aranjamente.
Apoi am ridicat privirea şi mi s-a revelat adevărul. Brusc, clar, ca o străfulgerare luminoasă, aşa cum numai o revelaţie poate fi. Doar cei care nu cred în cele invizibile judecă după cele vizibile, acelea care sînt fotografiate şi televizate. Din clipa aceea am văzut totul cu alţi ochi.


Ba l-am văzut şi pe EL, pe cuvînt că da! În ultima etapă, de exemplu, purta tricoul Daciei Mioveni şi era învăluit de o aură strălucitoare. Era acolo cînd Steaua a bătut cornerul din care a înscris, chiar lîngă bară, aşezîndu-şi echipa. Alerga cot la cot cu coechipierii săi. Îi ţinea de vorbă şi le distrăgea atenţia, motiv pentru care erau apatici şi previzibili. Mai trecea cînd şi cînd în dreptul băncii de rezerve, încurajîndu-i pe cei puşi la odihnit: "Lasă, data viitoare veţi fi titulari!".


Adevărul e că apare în cele mai neaşteptate locuri. Şi cînd nici nu te aştepţi. Uneori stă pe o băncuţă aşteptînd să fie chemat la DNA. Ce te faci atunci? Pentru că tu îl invoci cînd vrei, dar de apărut apare cînd vrea el.