Dumnezeu și aroganții

 “Trebuie să gândim macro”. De sub șapca neagră, antrenorul liderului din Liga 1 scoate un nou pufăit - sau poate un oftat -  care ar trebui să încarce atmosfera din sala goală de conferințe, înaintea derbyului cu FCSB. 

Edward Iordănescu este într-o situație pe care toți antrenorii și-o doresc, dar pe care puțini știu să o gestioneze. Consumul lui e uriaș. Să vii după cele trei titluri ale lui Dan Petrescu, să ai un finanțator ca Neluțu Varga, un afacerist controversat care după un pahar în plus e în stare să plaseze chiar și câte un croșeu în ficatul antrenorilor de la CFR, să antrenezi un lot îmbătrânit care ușurează lunar conturile clubului de o sumă importantă de bani și să fii nevoit să realizezi așteptările uriașe într-o luptă pentru titlu parcă mai strânsă ca niciodată, toate astea se adună și se depun pe umerii antrenorului de 42 de ani. 

De aceea, Iordănescu simte nevoia să șuiere, ușor ostentativ, de parcă ar căra în spinare greutatea unui întreg univers și nu doar responsabilitatea profesională a unui sezon complicat din viața unei echipe cu pretenții. Antrenorul CFR-ului atașează respirației o mină ultraîncrezătoare, căutat pretențioasă, menită să transmită mantra: “Deși mi-e imposibil de greu, controlez situația, știu ce fac și cum să fac!”.

Seara încrezătorului Iordănescu

 Și acum repede înainte la minutul 80 al partidei FCSB - CFR. Sub copertina băncii de rezerve a stadionului din Giurgiu, tânărul Iordănescu privește gazonul cu ochii unui om hăituit de viziunea eșecului iminent. Cu gulerul cămășii deranjat, fără șapca neagră, antrenorul asistă prăbușit, deznădăjduit, la încercările neinspirate, reumatice, ale jucătorilor săi de a egala o FCSB decimată de accidentări. În imaginile surprinse de camerele Digi, antrenorul grizonant nu mai are nimic din tipul plin de încredere de la conferință, în timp ce tatăl său - aflat în tribune - strânge discret iconițele la piept la fel cum o făcea în America, acum un sfert de secol. 

Secundul Radu Alexandru a rămas în picioare să dea indicații, să țipe și să țopăie în spațiul tehnic la fiecare pasă absurdă dată de Ben Youssef. Tulburat de presiune, principalul cu alură și pretenții de manager din fotbalul englez mai iese de sub acoperiș doar pentru a urla isteric la arbitrul Radu Petrescu pentru un fault în careu asupra lui Deac. 

În minutul 90, CFR e o echipă condusă, bătrână, dezorientată, urâtă și condamnată la uitare. Mut pe bancă, tânărul ei antrenor e incapabil să schimbe destinul, dar o face o brazdă din glodul de la Giurgiu. Atunci, Iordănescu sare ca un arc ținut o veșnicie sub presiune, duce un deget în sus și începe să urle ca un posedat, cu siguranță spre arbitrul Petrescu: “Dumnezeu, bă, Dumnezeu!”.

Seara încrezătorului Vlad

 Cu mingea intrată în poartă, Vlad e acum în pielea lui Iordănescu din minutele anterioare. Prăbușit, cu o privire de fiară hăituită, tânărul portar știe că a greșit grav, deși are oricând scuza că mingea a fugit din pământ într-o altă direcție. Împotriva oricărui pretext se ridică, însă, martor internetul, saturat în ultimii ani de filmulețe de la antrenamente în care reflexele portarilor sunt ascuțite de șuturi deviate în ultima clipă de obstacole improvizate. 

Vlad nu a avut niciun reflex. Brațele lui s-au ridicat nesigure și prin mâinile lui de călți s-au scurs două puncte. Poate chiar trei sau patru dacă socotim și gafa de la Craiova, din etapa trecută. Cu doar câteva minute mai devreme, Vlad fusese alt om. 

Cu o mină superîncrezătoare, trufașă, degajase rapid o nouă minge în încercarea de a-și lansa coechipierii pe contraatac. Aerul cu care dă aceste degajări dă impresia că balonul poate să aterizeze oriunde vrea portarul FCSB, chiar și pe un bănuț pus la 80 de metri distanță. Realitatea e că nicio minge nu a ajuns mai aproape de 4-5 metri de un coleg.

În cel mai bun sezon din carieră, Andrei Vlad a devenit un portar mult mai matur, cu intervenții incredibile. Încrederea de sine a crescut până la un nivel care l-a adus în pragul aroganței, doar că orice pas făcut dincolo de această linie invizibilă costă. 

La un sfert de oră după acest moment important din viețile lui Iordănescu și Vlad, la televizor, Dumnezeu a fost invocat și de trufașul finanțator al echipei care a pierdut punctele. Dumnezeul la care se roagă Becali și Iordănescu le-a reglat, aparent, conturile unor oamenilor prea plini de ei, pedepsindu-i, însă, și pe neutri să asiste la un meci de fotbal trist. 

“Spectacolul Ligii 1 continuă”, anunță trufaș promoul unei televiziuni deținătoare de drepturi, aproape de miezul nopții.