FC U Craiova. La numai 24 de ani și cu tatăl după gratii, Adrian Mititelu jr. povestește „calvarul prin care a trecut familia mea", spune că obiectivul în prima divizie va fi accederea în play-off și crede că fanii olteni vor fi alături de echipa care va face mai mare performanță.
- Domnule Mititelu, cum e să fiți, la doar 24 de ani, președintele unui club care vrea să revină în Liga 1?
- E dificil, dar, credeți-mă, n-aș fi vrut să ajung președinte așa, în urma celor întâmplate cu tatăl meu. M-aș fi bucurat să fie o trecere normală, după ce el s-ar fi retras din funcție. Însă viața m-a adus în această postură. Sper să realizăm obiectivul, mai ales că au trecut 10 ani de când încercăm să revenim și simt eu că fotbalului mare îi este dor de echipa noastră.
- Cum au fost acești 10 ani?
- Foarte grei. Poate de neimaginat pentru cineva din afară. Cândva poate o să facem niște dezvăluiri, pentru că poate lumea nu-și imaginează prin ce a trecut familia mea. Am fost dezafiliați, am dat faliment. Nu doar pe plan fotbalistic, am dat faliment și în afaceri. Au fost ani cumpliți. Dar iată că tatăl meu a avut o viziune în 2017, un proiect care acum e pe cale să dea roade. Nici eu nu credeam în el. Totuși, uite că suntem pe cale să îndeplinim acest vis al promovării.
Adrian Mititelu jr.: „I-am spus lui tata să renunțe la FC U Craiova”
- A fost vreun moment în care chiar dumneavoastră i-ați spus tatălui să renunțe la fotbal?
- Sincer, i-am spus de nenumărate ori asta. Nu pentru că nu aș fi iubit fotbalul, ci fiindcă familia noastră a fost persecutată. Așa de mult că ne-am putea numi martirii fotbalului românesc. Cred că suntem singurul club din Europa, în ultimii 50 de ani, care a fost dezafiliat. Eu nu mai știu vreun alt caz. În 2011, eram prea mic să-i spun eu tatălui meu să renunțe. Realizase ceva, era vorba despre numele Mititelu. Poate hazliu la început, însă uitați-vă ce înseamnă azi. Cu timpul, când am dat de greutăți, mi-am dat seama că numele Mititelu este urât și nu poate face fotbal în România. Știți ce probleme am avut în Craiova și la București. Și am vrut să cedăm. Toată familia îi spunea asta. Doar el știe câtă răbdare și ambiție a avut în el. Și acum, deși a ajuns în pușcărie din cauza fotbalului, a rămas același.
- S-a întâmplat vreodată în acești ani să vreți să vă cumpărați ceva mai scump și să nu fie bani, pentru că tatăl avea nevoie de ei la echipă?
- A fost un moment în 2017, când am pierdut definitiv procesul cu dezafilierea. N-o să uit niciodată acea dată de 13 iunie. Atunci stăteam foarte rău financiar. Totuși, cumva, Dumnezeu și-a întors privirea către noi și am reușit să deblocăm afacerile imobiliare, care ne fuseseră oprite ilegal, de vreo 7 ani. Am făcut câteva sute de mii de euro. Și abia după ce am achitat datoriile, inclusiv la echipă, au urmat dorințele mele sau ale surorii mele. Fotbalul a avut prioritate. O să fiu sincer, mi-am luat o mașină după ce s-a investit în echipă, care era atunci în Liga a 4-a. Ca să înțeleagă și suporterii, că mulți ne-au contestat și ne mai contestă încă. OK, toată lumea face și greșeli. E normal să aibă frustrări de genul „Ce-ai făcut, Mititelule?, ne-ai dezafiliat, ne-ai falimentat!". Dar a fost un caz special cu formația noastră, au fost 10 ani de coșmar!
Adrian Mititelu jr.: „Vom muri cu «Justice for Craiova» pe piept!"
- Promovarea ar fi și un triumf al familei dvs.?
- Cu toată modestia, da. Pentru că în afară de Hagi, care a investit mult în proiectul lui, de la început, eu nu mai știu un alt om care să investească atât de mult într-o echipă, luând-o de la Liga a 4-a, într-o perioadă de criză. Plus contextul, să nu uităm că acestei echipe i s-au pus multe bețe în roate. În Liga a 3-a, acum doi ani, ne-am bătut cu Turris, echipa fiului domnului Dragnea, într-un campionat care a fost cum a fost. Am mai stat un an în plus în „C" pentru că așa s-a vrut.
- Liga 1 va aduce, pe lângă drepturile TV, mai mulți bani din sponsorizări. Vă simțiți blocați pe această linie?
- Nu, deocamdată la Craiova lucrurile s-au liniștit. Banii care vin din drepturile TV ar trebui să reprezinte doar 25% din bugetul unui club care vrea să intre în play-off și să aibă performanțe. Parcă de la televiziuni vine în jur de un milion și jumătate când promovezi. E o sumă importantă, însp nu e nici pe departe de ajuns ca să supraviețuiești în Liga 1. Noi avem un contract de sponsorizare cu o firmă din București, deocamdată. E unul normal, nu vă gândiți la cine știe ce cifre. Sponsorizările reprezintă acum cam 2% din buget. Odată ce am intra în Liga 1, normal că vrem să atragem sponsori și mai puternici.
- Ați renunța la logoul „Justice for Craiova", dacă vine un sponsor puternic, cu foarte mulți bani?
- Aș renunța în momentul în care s-ar face dreptate. Dar probabil că vom muri cu acel logo pe piept. Pentru că ne reprezintă. Acest logo a apărut acum 10 ani, când s-a creat un spirit și o emulație. Din 2013, când s-a înființat cealaltă echipă din oraș, o parte dintre suporteri s-au îndreptat spre ea. Totuși, cei mai mulți, cei mai fanatici, au rămas alături de noi, cu acest „Justice for Craiova" în minte.
- E o victorie și că ați ajuns să jucați pe noul stadion?
- N-aș zice o victorie, e un lucru normal. Ar fi trebuit să jucăm aici de mai demult. Faptul că jucăm fără spectatori e un minus. Imaginați-vă ce ar fi fost la meciurile importante cu stadionul plin...
- E o ambiție să jucați aici sau vă doreați doar un gazon mai bun?
- Gazon bun era și la Severin, și la Tg. Jiu. Aici ne costă cam 12.000 de euro pe meci. Dar "Ion Oblemenco" este casa noastră! Ar fi fost absurd ca, după ce în 2011 tatăl meu a pornit la un drum cu Olguța Vasilescu și și-a dorit atât de mult un nou stadion, iar doamna primar a reușit să îl facă, să ni se refuze la infinit dreptul de a juca pe el.
- Cum trăiați zilele acelea când vedeați cealaltă formație din Craiova în zi de meci cu FCSB sau cu Dinamo și vă gândeați că acolo putea fi echipa dumneavoastră?
- Era frustrant. Obiectiv fiind, deși mi-e greu, nu pot să uit că din 2005 până în 2011, când am fost dezafiliați, tatăl meu a investit peste 20 de milioane de euro în fotbal. Lumea poate nu înțelege unde s-au dus atâția bani. Pe atunci te luptai cu Marian Iancu, cu Gigi Becali, cu George Copos, cu acționarii de la Dinamo. Cred că se cheltuiau lunar cu salariile 450.000 de euro. Este frustrant să lași moștenire acea bază cu trei terenuri, cu gazon impecabil, pe care tata a făcut-o, și să vezi că cealaltă echipa se antrenează pe munca ta, pe brandul pe care tu l-ai susținut atât timp. Noi nici n-am primit vreo despăgubire, ba am pierdut toate procesele. E ireal ce se întâmplă în România!
„Tata stă în cameră cu alți 15 deținuți"
- Ați avut și în acest sezon un moment de cumpănă, cu suporterii, după o serie de trei meciuri fără victorie.
- Da, pentru că la Craiova e mereu presiune. Pierduserăm primul meci, cu Mioveni. Am condus până în minutul 80 și apoi li s-a dat un penalty inexistent și a venit un autogol. Suporterii sunt foarte tăioși în Bănie. Acest facebook face și mult rău, nu doar în fotbal. Mi-aș fi dorit să nici nu-i fi făcut cont tatălui meu. Pentru că din cauza facebook-ului, a dorințelor fanilor, a luat multe decizii greșite. Unii spuneau să vină Trică, alți Stângă, Napoli sau Pițurcă. Sunt atât de multe dorințe. Dacă și eu, pe facebook, primesc sute de mesaje că ar trebui să joace X sau Y, ce să fac? N-am mai putut, am avut un moment de răbufnire. Ca să împac și suporterii, și conștiința mea, l-am readus pe Trică să facă un cuplu cu Bornescu. Și se pare că lucrurile merg spre bine. Sper să promovăm cu ei.
- Au fost trei zile foarte grele: momentul dezafilierii, pierderea procesului și arestarea tatălui dvs.
- Le țin minte pe toate. Eu i-am dat vestea dezafilierii tatălui meu. Am luat-o în râs atunci, mi se părea cea mai mare prostie din partea unor oameni de fotbal. N-am crezut că Statul poate lăsa așa acea situație. A venit apoi falimentul. După care, în 2016, am câștigat la tribunal acea sumă mare. Cum să calculezi altfel valoarea unui jucător, dacă nu în baza clauzelor? De pe transfermarkt? Valoarea lor acolo era oricum în jur de 18 milioane de euro. Plus dobânzile aferente din 2011 până în 2017, ar fi fost vreo 40 de milioane de euro. În 2017 a venit acea zi infernală. Eram cu avocatul pe telefon, dar toată conducerea era aici, la club, așteptând sentința. Am aflat cu 40 de secunde mai devreme decât s-a dat la televizor. Stăteam așa, blocat, tata se uita la mine și nu știam cum să-i spun că acei oameni au fost achitați. Se vorbea că dacă am fi câștigat acea sumă, am fi falimentat fotbalul. Cum să facem așa ceva, doar nu eram cretini să falimentăm locul în care urma să ne desfășurăm activitatea. Se și făcuseră niște pași spre o înțelegere, credeți-mă. Numai o minune i-a scăpat pe acei domni, numai ei știu cum au reușit să se achite. Iar ziua arestării tatălui meu a fost cea mai urâtă din viața mea. Am avut sentimentul că pleacă și nu se mai întoarce niciodată. A fost groaznic. Am încredere că la Curtea Supremă se va face dreptate și sper să fie eliberat înainte de termen.
- Cum trăiește partidele de acolo, are posibilitatea să le vadă?
- Da, pentru că pușcăria nu mai e ca pe vremuri. Stă în cameră cu alți 15 deținuți, au televizor și se uită la meciuri cu colegii. S-a adaptat. Ar fi vrut să trăiască aici această promovare. E o nedreptate crasă că nu poate să simtă de lângă echipă ce a creat. Știu că unora nu le convine. La televizor se vorbește mai mult de CS Mioveni decât despre noi. Știu că tata a fost un tip tăios, care s-a certat cu mulți din fotbal, dar ar trebui mai multă obiectivitate când vine vorba despre ce a realizat el aici.
- Visezi la ziua promovării?
- O visez de ani de zile, din 2011. Mi-am imaginat-o în mii de feluri, nu pot să realizez ce o să simt când arbitrul va fluiera finalul jocului după care vom fi promovați în „A". Ar fi incredibil! Ca o poveste de viață. Oricum, viața mea până la 24 de ani e una de film. Am trăit toate necazurile, toate urcușurile și coborâșurile pe care le poate trăi un om. M-am născut într-o familie bogată, care a intrat în fotbal, a dat faliment, de ajunsese pe zero cu banii, ba nu, pe minus. Iar acum am luat-o de la capăt, cu ajutorul lui Dumnezeu. E minunat, dar nu știu dacă aș mai face asta încă o dată. Nici tata nu știu dacă ar mai face-o.
Fotbalul e un sport, dar poate fi și o afacere. Nu și în România, care nu merită fotbal și nici investitori cum a fost tatăl meu. A investit pentru craioveni, pentru români. E frustrant să știi că în România justiția nu este justă, nu e dreaptă. S-a întâmplat multora, nu doar tatălui meu
Liga 1 a crescut. Va trebui să investim în aducerea de jucători dacă vom promova, pentru că nu vrem doar să facem umbră pe acolo, ci să intrăm în play-off
E loc în Craiova și de patru echipe în Liga 1, nu doar de două. Orașul are de câștigat. Suporterii vor decide cu cine vor ține. Iar echipa care va face performanță va fi cea mai iubită
Adrian Mititelu jr, patron FC U Craiova
5 noiembrie 2020e data la care Adrian Mititelu senior a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare în procesul transferului lui Mihai Costea la FCSB, din 2011. În ianuarie 2021, el a fost condamnat 5 ani în alt dosar, pentru săvârşirea infractiunii de evaziune fiscală în formă continuată. A doua decizie nu e definitivă
{{text}}