Mob

Am înțeles mai bine cum funcționează aparatul de fabricat opinie favorabilă și putere sporită în sistem. Old Trafford a fost invadat de o gloată (mob - cu inimitabilul cuvânt sanitar folosit de englezi). Man U - Liverpool nu s-a mai putut juca. Facă-se voia lui Mob! Cine a adus Mobul pe Old Trafford? Și la ce bun? Evident, presa și opinia luminată care au creat spațiul de lucru și alibiul Mobului.

Rețeta are două trei rânduri. Agiți mințile, invoci dreptatea și slobozești Mobul pe care îl declari, imediat, agent al binelui. Motoarele media au trecut la treabă, rapid. Comentatori ca Roy Keane și Jamie Carragher au devenit moraliști înțelepți și au luat partea poporului. 

Editorialiști au răsucit subiectul peste noapte și au comunicat onor public o concluzie înălțătoare: când livrează în beneficiul Mob dovedește atitudine civică. Când lucrează de capul lui mic și pătrat, când face praf vreun pub, se bate cu poliția sau înjură jucători de culoare pe net, același Mob e de drojdie rasistă.

Ce trebuie înțeles e că sistemul nu vrea Super Liga Europeană și are un dinte împotriva grupului Glazer, iar asta face din Mob un Robin Hood cu mingea la picior. Iar dacă totuși cineva (Graham Souness) se găsește să critice Mobul, îl facem imediat troacă de porci. 

Foștii rasiști ai netului sunt deodată recalificați și devin victimele inocente ale zbirului Souness și asta se cheamă presă de calitate. De altfel, ipocrizia e mai răspândită decât ofsaidul și nu are motive să se teamă de VAR.

E ceva nemăsurat de fabricat în faptele unui sistem care sâmbăta și duminica trecută a decis să boicoteze netul pentru a protesta împotriva rasismului, iar luni a aplaudat aceleași trupe de brute, tot pe net. 

Man U, familia Glazer și Super Liga Europeană sunt însă cazuri particulare. Democrația de uz interesat a aflat demult că gloata de ieri poate fi forța civică de azi și a trecut rețeta în carnețel. Mob? La nevoie...