În seara zilei de 7 mai 1986, pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan”, fotbalul românesc intra pentru totdeauna în istorie. Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, bifând cel mai mare triumf realizat vreodată de o echipă de fotbal de la noi
- Astăzi se împlinesc 35 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc! Steaua a scris istorie în fața Barcelonei, în finala Cupei Campionilor Europeni
- Helmuth Duckadam devenea primul portar din istoria fotbalului care reușea să apere nu mai puţin de 4 penalty-uri la loviturile de departajare, performanţa sa ajungând direct în Guinness Book
- Marius Lăcătuş și Gavril Balint au fost singurii jucători care au marcat pentru Steaua de la 11 metri, în poarta lui Francisco Gonzalez Urruticoechea
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Gabi Balint își amintește momentele fantastice pe care le-a trăit la Steaua, performanța incredibilă de la Sevilla din 1986, vorbește la superlativ despre Emeric Ienei și Anghel Iordănescu și face dezvăluiri în premieră din viața echipei, despre Valentin Ceaușescu, Iorgos Vardinoianis și generalii armatei române.
- Gabi, cât crezi că a contat Valentin Ceaușescu în viața echipei?
- A fost psihologul nostru, primul care a crezut că putem câștiga Cupa Campionilor. Ne spunea lucrul ăsta și noi nu-l credeam. Spuneam că nu se pricepe sau vrea să ne încurajeze. El vorbea mai mult cu cei mai în vârstă: Boloni, Stoica, Pițurcă, Iordănescu. Cu ei era tot timpul. Pe noi nu prea ne băga în seamă.
- Dar...
- Lăcătuș chiar i-a amintit după finală la o perioadă de timp: "Vedeți! Pe noi nu prea ne băgați în seamă, dar tot noi v-am făcut fericit. Erați cu ăștia bătrânii". El era prezent în grupul nostru aproape tot timpul și chiar a fost un psiholog. Se întâlneau la Ion Alecsandrescu în birou, cu nea Imi, cu Iordănescu. Puneau la cale mereu strategii.
- Dar Vardinoianis cum a ajuns pe lângă voi?
- Era prieten cu Valentin și cu Iordănescu. El l-a dus pe Iordănescu în Creta. Mie mi-a părut rău că a plecat atunci. Mă bazam mult pe el și aveam nevoie de un om care să mă îndrume pe drumul bun la Steaua. A plecat, dar după ne-am întâlnit în Creta, că acolo făceam pregătirile. Vardinoianis a devenit un fan al Stelei, chiar dacă era președintele lui Panathinaikos. Atunci la finală a fost invitat de onoare și după ne-a oferit o vacanță în Grecia. Țin minte că am fost invitați de el, ne-a dat și bani.
Domnul Ienei era mai apropiat de jucători, un tip mai cald, un tip care dădea mereu încredere jucătorilor, libertate în teren. A imprimat un aplomb ofensiv în echipă. Pentru noi nu exista niciodată o echipă mai bună ca noi, indiferent de cum se chema. Noi eram cei mai buni. În schimb, domnul Iordănescu mult mai tactician, mai mult bazat pe tactică, uneori chiar temător în anumite momente când poate trebuia să fim mai ofensivi. El nu avea curaj să facă lucrul ăsta, chiar dacă noi aveam o echipă de genul ăsta
Gabi Balint
{{text}}