În seara zilei de 7 mai 1986, pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan, fotbalul românesc intra pentru totdeauna în istorie. Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, bifând cel mai mare triumf realizat vreodată de o echipă de fotbal de la noi.
- Astăzi se împlinesc 35 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc! Steaua a scris istorie în fața Barcelonei, în finala Cupei Campionilor Europeni
- Helmuth Duckadam devenea primul portar din istoria fotbalului care reușea să apere nu mai puţin de 4 penalty-uri la loviturile de departajare, performanţa sa ajungând direct în Guinness Book
- Marius Lăcătuş și Gavril Balint au fost singurii jucători care au marcat pentru Steaua de la 11 metri, în poarta lui Francisco Gonzalez Urruticoechea
Constantin „Tică” Dănilescu a fost invitat la „Prietenii lui Ovidiu” și povestește cum a ajuns la Steaua după finala din 1986.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Tică, tu cum de-ai ajuns tu la Steaua?
- În 1986 am fost invitat la finala de la Sevilla, dar nu eram încă la Steaua. Activam la Mizil și eram în tatonări. Eram șeful de cabinet al generalului Stănculescu, prim adjunct al ministrului.
- Ai avut pile, Tică!
- Ce pile să am eu din doi părinți de la Fălticeni? Am ajuns la București, am dat o probă 45 de zile la generalul Ionel, la cabinet. M-am dus la Târgoviște și am așteptat. Într-o zi m-au chemat de la cadre că m-au mutat la UM2550 București. A picat cerul pe mine... A venit ordinul de mutare și asta a fost treaba!
- Cu Stănculescu cât ai lucrat?
- Până în '87, 10 ani. Am învățat multe de la el. Era prietenos, deloc plin de el. După Revoluție, Cornel Dinu a ținut mai mult legătura cu el. Stănculescu era terorizat de Ceaușescu, mai tot timpul.
- Deci, practic, după Sevilla ai ajuns la Steaua.
- Mi-a zis Stănculescu că o să mă caute Ilie Ceaușescu. Mi-a dat și o cafea, eu m-am închinat. "Tovarășu' Dănilescu, ne-am gândit să te muți la Steaua". M-am blocat. Eu eram trei lulele la Mizil și ei mă mutau la Steaua. M-am dus direct la Stănculescu: "Ăsta cred că a înnebunit, vrea să vin la Steaua".
- Așa...
- Când m-am dus eu la Ceușescu, mocnea ceva cu Alecsandrescu. La Monte Carlo echipa o preluase nea Cristi Gațu, îl dăduse deoparte pe Alecsandrescu. Atunci erau trei propuneri: Gațu, Dănciulescu și Cacoveanu. Din câte știu eu, nea Ion a pledat pentru mine. Și m-am trezit că mă invită la Monte Carlo, după ce l-au pensionat.
- Cum era Ilie Ceaușescu?
- Milităros. Te certa în picioare lângă ușă. Îi era frică de frati-su, tremura... Oricum, acolo echilibrul l-a ținut Valentin.
- Cum e povestea când a ieșit Steaua de pe teren?
- Când a ieșit Steaua de pe teren la meciul de Cupă cu Dinamo, Vadim a zis din tribună să ieșim. În timpul meciului, milițienii din tribuna a II-a mi-au spus că-s căutat la oficială. Am traversat terenul, iar Ilie Ceaușescu mi-a spus să scot echipa de pe teren. Eu am coborât, le-am zis și am ieșit de pe teren. Ianul și Lucescu și-au dat seama că iese balamuc mare. Valentin a venit la vestiare și a zis că nu mai e cazul să ieșim pe teren. Și gata! Cei de la Dinamo s-au repezit la Cupă și aia a fost...
{{text}}