"Dacă ești o persoană inteligentă...”

Pentru a-l contrazice ușurel pe Lineker, oricâtă dreptate are.

În Gazeta noastră de ieri, au apărut două fraze (la pagina 17, unde Theo Jumătate îl elogia pe Lineker) de un larg adevăr și humor pe care le-aș pune ca motto la orice carte despre viața noastră de microbiști. Lineker a grăit așa: "Dacă ești o persoană inteligentă, vine o vreme când te saturi de fotbal. Te saturi de spectatori zbierând și de antrenori strigând prostii de la margine".

Presupunând, nici nu e greu, că ești de acord cu prima frază, atunci a doua - aceea cu sațul de fotbal - e de o exactitate teribilă, monșer, căci ea se întinde dincolo de spectatori și antrenori, până la tine însuți, la propriile păreri. Devii sătul de tot ce ai zis și prezis cu pixul propriu. Încă o dată: dacă ai humor și crezi că ești o persoană inteligentă.

M-am săturat - ca de o banalitate - de entuziasmul meu, fie și neîmpărtășit, pentru Premier League, tocmai acum, când avem 4 echipe în 4 semifinale ale competițiilor europene și finala cea mare de Champions e asigurată. E aproape o plictiseală să mă bucur de o evidență: Premier League e no.1 între campionatele europene.

Totodată - invincibilul totodată -, m-am săturat de populismul fanilor ei, cu care nu mai știu ce să fac, cum a fost duminica trecută, când exact fanii lui United au blocat meciul cu Liverpool, hotărâți să-l dea afară pe patron... Aceiași fani despre a căror revoltă la ideea Super Ligii sponsorizate de banca Morgan am scris, săptămâna trecută, că sunt bucuros. M-am săturat să suspectez toate revoltele acestui secol 21.

Totodată - rămânând strict la fotbal - m-am plictisit de dl Zidane și de Realul lui, și de naivitățile mele benzemiste. Benzema nu a făcut nimic miercuri seară și sunt sătul să mai fiu ridicol încurajându-l pe un bun amic Realist cu convingerea mea că nu are nimeni un mijloc Kroos - Modrici - Casemiro. Inteligent și el, m-a refuzat: "Nu mă mai consola! Nu mai avem nimic din stilul unei mari campioane!".

Expresia "a învinge în stil de mare campioană" m-a curentat: n-am mai auzit-o demult. A aparținut Braziliei '58, Ungariei biruind Anglia, chiar Realului, după ce i-a avut pe Puskas și Di Stefano și de care Teodor Mazilu, când îl văzuse prima oară, mi-a zis că l-a îngrozit de bun ce era. Ce stil de mare campioană avem azi? Să zic Bayern? City cu pasele presingului ei?

Mai degrabă golul al doilea cu PSG - contraatacul cu De Bruyne - Foden - Mahrez, minunăția aceea care mă face să-l contrazic ușurel pe Lineker, oricâtă dreptate are, și să scriu că nu mă voi sătura de fotbal cât vor exista asemenea faze.