Gazeta a adunat 7 povești mai puțin știute despre finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, azi, la 35 de ani de la triumful Stelei de la Sevilla
1. Buluc la București
Trofeul suprem adus de Steaua în România a creat o adevărată isterie în România. O raritate a acelor vremuri. Pentru prima dată sub dictatura lui Ceaușescu, oamenii au ieșit în stradă fără să fie chemați. Un anunț eronat, făcut de Teoharie Coca-Cosma la televiziune, înainte de a da legătura în studio, cum că steliștii urmau să sosească la București în noaptea finalei, i-a făcut pe suporteri să fugă spre Otopeni. Mulți dintre ei pe jos.
Culmea, pe străzi nu erau doar steliști, ci și fani ai altor echipe. Ceva de necrezut azi, rapidiștii sau dinamoviștii strigau alături de steliști "Campionii!", după cum se relatează în cartea Super Steaua. În ciuda insistențelor Miliției, oamenii au dovedit barajul creat la Unirii de forțele de ordine, iar spre ziuă au ajuns la Otopeni. Când au aflat că steliștii urmau să sosească abia în seara zilei de după finală, unii s-au întors, alții au așteptat pe iarbă, la aeroport. De frică să nu fie mințiți. Până la urmă, peste 30.000 de oameni au așteptat acasă echipa ce a obținut cel mai mare succes al unei formații de club din România. Toți au erupt în momentul apariției "eroilor de la Sevilla".
2. Celebrarea PCR, peste finala de la Sevilla
Azi sunt 35 de la câștigarea CCE, pe 8 mai 1986 se împlineau 65 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, subiect ce a prins mai mult spațiul în ziarul "Sportul", ce în dimineața zilei de după finala de la Sevilla a tipărit mai mult de 300.000 de exemplare. Ceea ce pentru toată presa de sport era un eveniment era trecut în plan secund în România. Abia în subsolul primei pagini se anunța, cu bold, titlu mare, "Steaua a câștigat Cupa Campionilor", cu trimitere spre pagina 4, ultima. Acolo Ioan Chirilă, Mircea M. Ionescu, de la fața locului, și Mircea Costea și-au găsit locul. Nici această ultimă pagină n-a scăpat fără "ode" pentru Partid.
3. Barcelona era pregătită de sărbătoare!
Emil Tănase, singurul fotograf român prezent la Sevilla, a povestit cum s-a trăit în ziua de 7 mai, la Sevilla, finala CCE. Ibericii erau atât de convinși că vor câștiga încât au realizat fel și fel de materiale promoționale cu Barcelona deja dată campioană. "Erau oameni care vindeau fanioane de tot felul. Aveau inclusiv fanioane cu "Barcelona Campeones". Erau convinși că vor câștiga. Lumea cumpăra într-o veselie". Unul dintre fanioane a ajuns în România, la unul dintre colecționarii recunoscuți pentru produsele cu însemnele Stelei.
4. Istoria alegerii culorii echipamentului
Steaua a jucat în alb finala de la Sevilla. Neobișnuit pentru formația pregătită pe atunci de Emeric Ienei. Pentru Steaua exista roșu și albastru, însă UEFA a înștiințat FRF că românii sunt siliți să schimbe culorile tradiționale. Barcelona avea tot roșu și albastru, însă Steaua fusese desemnată "organizatoare". Așa că trebuia să schimbe tricourile, lucru care l-a scos din minți pe Ilie Ceaușescu.
"Nici n-a vrut să audă. A urlat la noi de parcă aveam vreo vină. Am luat legătura cu Adidas, însă nu ne hotărâserăm asupra culorii. Am ales până la urmă alb, pentru că FC Sevilla, care juca acasă pe Sanchez Pizjuan, avea același echipament. Am vrut să ne apropiem de sufletul andaluzilor", a povestit Nicolae Gavrilă, președintele clubului de la acea vreme. Tricourile au sosit din Franța, de la reprezentanța Adidas, la 22:30, cu o seară înaintea marii finale.
5. Iordănescu, reactivat cu 4 ore înainte de meci! Tudorel secund
Retras teoretic, devenit secund, Anghel Iordănescu a fost pus în gardă de Emeric Ienei cu 2 zile înaintea plecării la Sevilla că ar putea intra contra Barcelonei. Problemele de efectiv, banca subțire l-au făcut pe Ienei să se gândească serios la varianta trimiterii lui Puiu pe teren, pe final de joc. Ora 16:00, două ore și jumătate înaintea plecării la stadion, Iordănescu e luat deoparte de Ienei: "Puiule, trebuie să te hotărăști! Te pun pe listă?", răspunsul tot nesigur: "Nea Imi, dacă dumneata crezi că e nevoie de mine, pune-mă! Aș prefera să nu apelezi la mine în timpul meciului".
Ienei a fost sigur însă și i-a arătat-o: "Intenționez să te bag în ultimul sfert de oră. Vreau să faci doar faza de atac și să ții de minge la nevoie". Asigurările lui Ceaușescu și Alecsandrescu l-au făcut pe Ienei să nu ezite. Iar anunțul a surprins pe toată lumea: "Pentru cât v-a chinuit Puiu la antrenamente, va fi trimis în teren. Iar Tudorel, care zice mereu că pe bancă e ușor, va fi pus pe foaie antrenor secund. Să vadă cât se suferă!". A fost spus în glumă! Nimeni n-a crezut că avea să fie adevărul.
6. Steaua de Budapest pe program
Steaua a realizat, special pentru această finală, 5.000 de caiete de prezentare a clubului. Cu o calitate grafică deosebită pentru acele vremuri, în 3 limbi: română, engleză și spaniolă. Doar câteva sute au ajuns la Sevilla, se vindeau în țară cu 40 de lei, iar în Spania prețul depășea 40 de dolari.
Soția lui Gavrilă a remarcat o cărțulie: "Cu greu am înțeles ce voia. Am luat una, am desfăcut-o și la mijloc, unde erau posterele echipelor, când am văzut ce scria, am simțit cum începe pământul să mi se miște sub picioare. Sub poza noastră scria Steaua de Budapest! Eram disperat. Numai la gândul că se va afla în țară și iese tămbălău. M-am consultat cu ambasadorul, apoi m-am dus la Valentin. I-am zis și mi-a zis că nu-l interesează. Să fac ce vreau. M-am dus la reprezentantul UEFA, i-am zis că nu mai intrăm pe teren, să joace cu Budapesta. Ăsta s-a înnegrit, și-a cerut scuze, a pornit să-mi spună că programele fuseseră editate la Zurich și veniseră abia în dimineața jocului, că n-au nicio vină", a povestit Gavrilă în cartea Super Steaua.
Comandantul a ceut până la urmă ca pe boardul de afișaj, ce ținea loc de tabelă, să apară numele corect, așa că s-a scris Steaua de Bucarest - CF Barcelona. Nu-i singura gafă: organizatorii au dorit să ofere fiecărui jucător al Stelei câte o bonetă de culoare roșie, dar numele echipei a fost greșit, lipsind litera "a", adică în loc de Steaua, pe ele apărea doar "Steau".
7. Cum s-a modificat lista pentru executanții penalty-urilor
Înaintea plecării spre stadion, în jurul orei 18:00, Ienei a coborât primul în holul hotelului. A scos din buzunar o hârtie și a notat 5 nume: Majearu, Boloni, Pițurcă, Iovan, Bărbulescu. A împăturit foaia și a băgat-o în buzunar. Trec 120 de minute, se ajunge la ceea ce Ienei știa că se va ajunge. Scoate hârtiuța în hol la "Macarena" și începe înșiruirea: "Bat Majearu, Boloni". Pauză! Pițurcă ieșise, mai e Radu II, alt specialist. "Bați, Marine?", a întrebat Ienei.
"Nea Imi, nu-s încălzit. Îmi tremură picioarele". A urmat un alt refuz, de această dată Iordănescu: "Poți să-mi ceri orice, dar asta, nu! A fost ultimul meu joc. Dacă ratez, nu mă mai pot uita în ochii băieților". Iovan a cedat și el, acuzând dureri. "Am mințit, mi-a fost frică", a recunoscut peste ani. Bărbulescu, al 5-lea, a rămas pe poziție. Nu erau executanții 3 și 4.
"Lasă, nea Imi, bat eu și te fac cel mai mare antrenor al Europei în seara asta!", a strigat Lăcătuș "O nebunie!", după cum chiar "Fiara" a recunoscut. Avea 22 de ani, nu conștientiza, poate, exact cât de mare era răspunderea. "N-aș mai bate în ruptul capului acum", a recunoscut. Imediat s-a înscris și Balint. Stângaciu a fost singurul care a discutat cu Duckadam: "Helmut, tu o să ne aduci Cupa! Hai, mă, să facem, mă, ceva pentru țara asta! Mă rog de pe marginea terenului pentru tine", i-a șoptit la ureche. "Lasă, mă, asta. Tu știi unde bat ăștia?", l-a întrerupt Duckadam.
Stângaciu a știut însă cum să-l monteze: "De unde, mă? Nici nu știu cine o să tragă. Nu asta contează. N-ai ce pierde! Ești singur în fața a 70.000 de oameni, n-o să te condamne nimeni dacă iei goluri. Dar o să aperi! Nu vezi cât ești de mare? Sus! Dumnezeu să fie cu tine și cu noi!".
{{text}}