George Ogăraru. Un fost fotbalist! Bun, nu ieșit din comun, dovadă că tricoul echipei naționale a fost o pălărie prea mare pentru el: doar 11 selecții în toată cariera. Dar nu despre jucătorul Ogăraru discutăm astăzi. Ci despre managerul Ogăraru. De fapt, despre omul Ogăraru.
Vineri, în ziua în care la noul stadion Steaua au avut loc mai multe acțiuni pentru a sărbători cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc, cucerirea Cupei Campionilor de către Steaua în 1986, Ogăraru a oferit o declarație halucinantă. De-a dreptul penibilă!
„Stadionul i-a liniștit, e spre binele lor”
"Au venit de dimineață foarte mulți jurnaliști la acțiunile pe care le-am avut și eram deja pregătit cu răspunsuri la întrebarea care se adresează mereu, FCSB sau Steaua? Dar nu s-a mai pus această întrebare. Stadionul i-a liniștit pe jurnaliști. Nu și-au mai permis genul acela de întrebări ostentative.
Prezența în stadion te pune puțin la respect și te face să-ți mai îndrepți sacoul și să îți zici hai să fim un pic mai decenți. E și în avantajul lor, de a avea o relație strânsă și să poată să aibă acces la meciuri", a spus Ogăraru la Națiunea Stelistă.
Dacă aș fi auzit aceste cuvinte din partea unor generali ai MApN-ului, care s-au ales cu grade încă de pe vremea comunismului, n-aș fi avut nicio tresărire. Cineva care a trăit multă vreme înainte de 1989, mai ales dacă a și dus-o bine, prezintă astăzi aceeași placă, de o stupizenie infinită: "Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu".
Această propoziție e o prostie mai mare chiar și decât regimul odios pe care dictatorul îl instaurase în România, dar e o filosofie care încă e pusă în practică de oameni care aparțin trecutului și nu se pot debarasa de el sub nicio formă!
Totuși, e vorba despre Ogăraru. Un tip care n-a avut timp, datorită vârstei, să fie virusat de un sistem autoritar, în care plăteau cei care deschideau gura și erau favorizați doar cei care îngenuncheau, lăsau capul în pământ și acceptau orice.
George nici măcar nu împlinise 10 ani la Revoluția din 1989, probabil că nici n-a ținut în mână vreodată celebra cartelă pe care se dădeau, per familie, alimentele de bază. Impactul comunismului n-avea cum să-l influențeze. Refuz să cred așa ceva!
A crescut într-o țară liberă, acum cere cenzură!
Mai mult, ulterior, a crescut într-o țară liberă, România. Apoi, a ajuns să evolueze și să se dezvolte ca sportiv și ca om într-un stat și la un club cu pretenții de top mondial. Ajax l-a cumpărat în 2006. A intrat în conceptul acestei mega-echipe, a jucat acolo, a fost și antrenor.
Dar, cel mai important, a dus o parte din viața lui într-o țară excepțională ca principii, gândire, libertăți ale oamenilor, comunicare, tot, tot, tot!
Și ajunge, la doar 41 de ani, să aibă această poziție incalificabilă la adresa a ceea ce înseamnă ideea de presă. Să crezi că jurnalistul trebuie să caute să nu supere și să nu deranjeze, pentru a putea avea o bună colaborare cu clubul în cauză, dar și acces pe stadion, aceasta e cea mai josnică postură în care poate să ajungă cineva. Indiferent că e vorba despre sport, politică sau alt domeniu. Mai jos de atât nu există.
Dacă ajungi să fii deranjat și incomodat de o simplă întrebare, atunci sistemul ideal al acestor oameni, între care, din păcate, se regăsește și Ogăraru, este cel existent la Phenian! Acolo, da: nu poți să pui întrebări, n-ai voie să gândești, n-ai voie să te exprimi, n-ai voie să fii liber, n-ai voie, în general, nimic. Ci doar să acționezi și să trăiești după cum ți se dictează. Așa cum și-ar dori și managerul CSA Steaua București.
Și mai grav e faptul că Ogăraru își permite această postură în calitate de administrator al banilor publici. Oricum, mulți se cred stăpâni peste oameni și peste angajați în România. Inclusiv în domeniul privat, chiar și în presă, există patroni care trăiesc cu impresia că angajatul e doar un supus, care trebuie să execute și atât.
Gigi Becali e cel mai bun exemplu, însă modul acesta primitiv de a acționa e realmente dezgustător atunci când se face pe bani publici. Ogăraru, ca și restul celor de la CSA, manevrează sume de bani provenite din bugetul de stat. Au pe mână un stadion luxos, construit și el pe bani din bugetul de stat.
Și în loc de deschidere și de explicații, Ogăraru se șterge pe sacou, mimând că îndepărtează mizeria, atunci când susține că jurnaliștilor le-a fost teamă să mai pună întrebări incomode datorită prezenței pe arena modernă. Probabil în gândirea lui există sintagma: "După ce că v-am făcut un stadion de 5 stele și vă mai și lăsăm să veniți pe el, acum vreți să ne mai și deranjați cu întrebări?" E jenant!
A fost degeaba în Olanda și la marele Ajax
De la politiceni, inclusiv de la cei tineri, nu pot exista pretenții. Politica presupune falsitate, jocuri, trădări, lipsă de onestitate și de integritate, așa că... zero așteptări. Nici în oamenii pe care îi aminteam mai devreme, pe care comunismul i-a virusat, nu putem avea repere.
Până la urmă, viața te modelează, în bine sau în rău, în funcție de ceea ce ai trăit, de ceea ce ai avut sau n-ai avut. De ceea ce ți s-a permis sau nu. Ei nu sunt de acuzat.
Dar de la un tip din noua generație, trăit la Amsterdam și școlit suplimentar la clubul care l-a creat pe marele Johan Cruyff, aș fi avut pretenții. Mari de tot. Să ne arate, nouă tututor, dar mai ales celor mai tineri, care e drumul corect pe care trebuie să se meargă, cum arată libertatea unui popor, ce înseamnă civilizație în gândire și care sunt valorile adevărate.
Nu să șantajeze ziariștii: "Dacă sunteți cuminți, intrați pe stadion. Dacă nu, nu". Se spune despre oameni că își arată caracterul adevărat atunci când ajung să câștige mulți bani sau când sunt instalați într-o funcție importantă și au putere. Ogăraru s-a trezit dintr-odată conducător al unor bani publici. Și ce a făcut? Și-a luat pe el o haină militară, imaginară. În plus, dă și cu pumnul în masă și cere supunere din partea presei.
O întrebare ostentativă despre spațiile comerciale de la stadion
E alegerea lui, dar ceea ce probabil încă n-a realizat e faptul că România nu mai e cea de acum mai bine de 30 de ani. Ogăraru să nu mizeze pe tăcerea presei fiindcă va pierde. 100%. Menirea ziariștilor e, în primul rând, să se întrebe și să întrebe. Și, da, să pună întrebări incomode, ostentative, să fie agasanți, enervanți, indiferent dacă vor fi sau nu lăsați să intre pe stadionul care a fost construit inclusiv cu banii lor.
În loc să ceară liniște din partea jurnaliștilor, Ogăraru mai bine s-ar pregăti să aibă răspunsurile pentru marile întrebări care există și vor exista la clubul la care activează.
De exemplu, pentru a câștiga timp, îi las aici una dintre acestea, care trebuie obligatoriu rostită: Cine e implicat și cine face presiuni pentru a obține în administrare spațiile comerciale care vor fi la stadionul Steaua? E manager, conduce, deci sunt sigur, sigur, că știe! Mărturisesc sincer că nu mi-am îndreptat sacoul înainte să-i adresez această întrebare.
Trebuie să recunosc că nici n-am intrat pe noul stadion din Ghencea. Când se va întâmpla, promit că întrebarea va suna așa: "Nu-i așa că sunteți cel mai bun și mai capabil manager care poate exista în fotbalul românesc?"
Nu de alta, dar într-o unitate militară totul se execută, nu se comentează! Nu-i așa, tovarășe George Ogăraru?
{{text}}