De doi bani speranță!

Scriam aici pe 6 mai că Sepsi, care tocmai o bătuse pe Craiova, trebuie considerată "marea revelație a actualei ediții de L1". Detaliam că "Leo Grozavu și-a reconfirmat numele. Aprigă, energică, echipa pe care o antrenează a apărut iar ca una lucrată. A pus osul, etalând o vitalitate și o capacitate de efort duse până la sacrificiu".

Sepsi nu s-a dezmințit nici în meciul cu FCSB, programat duminică de la ora 22:00! Apropo, cât vom mai aștepta pentru a urmări partide de campionat care să înceapă la miezul nopții ori, de ce nu, la primul cântat al cocoșilor?! Probabil nu mult.

Trupa lui Grozavu, comparată adesea cu un comando, a dominat-o pe FCSB vreme de 80 de minute. A făcut-o clar. Apăsat. Evident. Logic, s-a desprins la 2-0, golurile fiind realizate de Petrila (69) și Dumiter (71) într-un interval foarte scurt. De subliniat inspirația aceluiași Grozavu, candidat (în opinia mea) la onoarea de Antrenorul anului, care îi introdusese pe cei doi marcatori cu doar câteva minute mai înainte.

După 80 de minute și-au spus cuvântul oboseala gazdelor și insuficienta lor experiență. Egalată în final, încasând golul 2 chiar în prelungiri, Sepsi a scăpat printre degete, copilărește, o victorie de care a fost aproape și pe care ar fi meritat-o. Cert e că, deși a urcat pe 3 în clasament, ea a irosit ocazia ideală de a se distanța de Craiova.

În materie de îndârjire, de băgat material, cum se exprimă peluza, Sepsi a dat tonul. Dar nici FCSB n-a stat cu brațele încrucișate. A răspuns cu aceeași monedă, iar încleștarea lor a produs scântei. De data asta, arbitrul Marcel Bârsan a intervenit prompt și calm, temperând spiritele. A lăsat jocul mai liber, dar l-a controlat permanent.

FCSB trebuie lăudată pentru spiritul ei. Pentru faptul că, inclusiv la 0-2, nu s-a predat. Așa a izbutit, când nimeni nu mai credea, să restabilească egalitatea și să păstreze șanse la titlu. Mai degrabă teoretice însă, căci CFR va fi campioană înaintea meciului direct dacă va câștiga marți la Botoșani, dar șanse. Cu de doi bani speranță, FCSB rămâne în cărți.

Demonstrând că are moral, formația din Berceni a decepționat la alte capitole. De acord că ea poate invoca numărul mare de indisponibili, Haruț, Miron, Panțâru, Șut, Fl. Coman, alții, listă completată la Sf. Gheorghe de Ov. Popescu, silit să părăsească terenul imediat după pauză. Scuză greu de acceptat în condițiile în care, din pricina ritmului accelerat de disputare a partidelor, majoritatea competitoarelor au infirmeriile pline. Dar lipsa jocului colectiv, a combinațiilor cu care ne obișnuise FCSB, nu-i ușor de explicat și de înțeles. În loc să crească, echipa e în scădere.

Dincolo de respectul pentru Toni Petrea, care pare un tip decent, cu picioarele pe pământ, să convenim că în evoluțiile FCSB de dată recentă se vede puțin, dacă se vede, mâna antrenorului. Care, când e vorba despre Sepsi, sare în ochi.

Sigur, FCSB are un patron care le știe pe toate, se bagă în toate și le decide pe toate. Foarte bine. Cât însă, după propria-i mărturisire, acesta percepe fotbalul doar ca afacere, în ideea de a vinde jucători ca să scoată profit, FCSB riscă să nu mai ia campionatul. Ori chiar nu-l mai ia.