O vizită la CSA

Cine spunea că sportul nu are locul lui aparte în artă are ocazia să vadă că s-a înșelat. Expoziția Clubul Sportiv al Artelor stă la dispoziția tuturor celor care s-au cam plictisit de fazele litigioase.

București, Bulevardul Primăverii numărul 15. Înconjurată de restaurante destinate noii protipendade, flancată de imobile luxoase din perioada interbelică și asediată de furnicar de mașini care invadează până și anemicele spații verzi, clădirea pe cinci niveluri a Muzeului de Artă Recentă (MARe) este un act de curaj arhitectural. Și nu numai. 

Ridicat exact pe amprenta vilei în care a locuit cândva Ana Pauker, personaj exponențial al epocii staliniste din România anilor '50, și într-o zonă populată cândva de nomenclatura comunistă, muzeul reproduce conceptual fantoma casei căreia i-a luat locul.

Artă pe sprânceană

Supranumit și Casa Neagră, MARe găzduiește, logic, opere de artă modernă și contemporană. Inclusiv așa-numitele instalații sau opere cinematice, în fața cărora publicul tradiționalist poate avea reacții stranii, mergând de la revoltă până la depresie. 

Deschis în octombrie 2018, muzeul își trăiește ambițios și cosmopolit copilăria. Directorul Erwin Kessler se mândrește că, alături de artiști români consacrați, ca Ion Țuculescu, Ion Grigorescu, Dumitru Gorzo sau Ion Bîrlădeanu, i-a convins să expună pe Jeff Wall, Martin Creed sau Thomas Ruff, autori străini din prima linie a artelor plastice contemporane.

Inaugurare simbolică pe 7 mai 

Buun, și ce legătură are muzeul ăsta de fițe cu sportul?, se vor întreba cei care nu au abandonat plictisiți textul. Răspunsul ni-l oferă tot directorul muzeului, cel care a avut ideea unei expoziții alcătuite din opere artistice cu temă sportivă. Al cărei titlu este, țineți-vă bine, CSA! 

Totuși, nu CSA Steaua, ci Clubul Sportiv al Artelor. Provocator, nu? Expoziția inaugurată în urmă cu 10 zile, simbolic chiar pe data de 7 mai, data marii victorii de la Sevilla, va fi deschisă până pe 19 septembrie. Nu a fost o întreprindere ușoară, aflăm de la curatorii lăcașului, să cutreieri muzee din toată țara și să faci muncă de arheolog sau detectiv pentru a descoperi lucrările respective. 

Iar atunci când totuși le-ai descoperit să te lovești de refuzul unora de a ți le împrumuta pentru expoziție. Deci și muncă de avocat al popularizării artei.

Nu scapi de Gigi nici aici!

Cele 53 de lucrări, care provin de la 11 muzee din provincie și din 9 colecții particulare, spun povestea timpului în care au fost create. În ordine inversă a traseului firesc al expoziției, te lovești de un tablou care celebrează, ironic bănuiesc, succesul în afaceri al lui Gigi Becali. 

Acest "Business Hero", tempera pe hârtie semnată Emanuel Borcescu, este vecin cu "Rapid Sports Club" al lui Ion Grigorescu, tablou din care nu puteau lipsi nici silueta Podului Giulești, nici imaginea în ceață a bătrânei arene, nici chipul lui Rică Răducanu luminat de un zâmbet ciudat. 

Multe dintre exponate poartă amprenta realismului socialist, a așa-numitei arte militante, proletcultiste, cu epoca ei de aur plasată în anii stalinismului victorios, de la mijlocul secolului XX.

Pionieri jucând șah 

Asemenea majorității regimurilor totalitare, comunismul a folosit sportul ca instrument de propagandă. Cu o valoare artistică uneori discutabilă, tematica lucrărilor ilustrează crearea omului nou. Care își sculpta trupul și își ascuțea mintea nu doar muncind în uzine sau pe ogoare, ci și jucând șah sau concurând în competiții atletice. 

Părere personală, parcă mai mult decât opere recente cu evidente accente suprarealist/decadente, cum ar fi uleiul pe pânză "Venice Queen" al Ioanei Ursa, impresionează lucrări precum "Pionieri jucând șah", semnat Rea Silvia Radu. 

Tablou în care fiul proletarului, cu șapca pe cap și cu o mână încleștată pe mânerul unui scaun de birou comsomolist, se opune fiului de intelectual sub privirile unei fete drăguțe. Domnișoară înclinată mai degrabă către victoria celui ai cărui părinți nu cântau Internaționala.

Între Ana Pauker și mirosul de la Osho

Vă îndemn să mergeți să vizitați muzeul, este timp câștigat. Mergeți să îl vedeți și pentru expoziția Clubul Sportiv al Artelor, și pentru celelalte colecții. Și, nu în ultimul rând, pentru spațiul expozițional în sine. 

Un loc neconvențional, în care dacă veți asculta șoaptele pereților s-ar putea să deslușiți frânturi din ordinele stropșite de tovarășa Ana Pauker. Asta dacă nu e prea mare zgomotul de peste drum de la steak-house restaurantul Osho, acolo unde mănâncă sofisticat și bea savant noua nomenclatură.