Ștefan Iovan, căpitanul de la Sevilla, rememorează episoade speciale din viața și cariera sa de fotbalist. Acesta povestește momentele magice de pe 7 mai 1986, atunci când s-a făcut un chef de pomină la Sevilla, dar și în avionul de întoarcere spre București
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Fane, și după finală a început cheful mare!
- A fost petrecere cu celebrele fripturi de Popești-Leordeni, cu vin de-al nostru. Veniserăm cu carnea noastră, era pusă la rece. Era o bucurie imensă. Nu ne-am așteptat și ne-a surprins. N-ați văzut? Când am luat Cupa, n-am luat-o și eu de jos să mi se vadă capul... Nicolae Ceaușescu a făcut o glumă și spunea că dacă o mai iau și la anul o să învăț s-o prind mai bine.
- Chef mare și în avion.
- Da! Pe drumul spre casă am umplut-o cu vin și cu șampanie și o dădeam de la unul la altul. Ne-am amețit, dar toată lumea a băut șampanie. Dacă beam o sticlă de whisky cu Duckadam nu mai spuneam două, trei cuvinte la oamenii ăia care ne așteptau. Eu nu eram băutor de tărie. Mai mult de bere și de vin. De regulă vin, bere mai rar.
- Fane, ai făcut cuplu cu Bumbescu nu doar pe teren.
- Nea Ovidiu, eu ieșeam mai mult în decor, rezistam la vin. Bumbescu, nu. Bumbescu se făcea repede, pleca acasă. Nu am format... Mai buni am fost colegi de echipă decât colegi de șpriț. El nu prea ducea, ca s-o spun așa, eu eram mai bun acolo. În fotbal eram buni amândoi, dar aici eram mai bun ca el. Ha, ha, ha! Chiar dacă a rămas în folclor, pentru că am fost cu el în multe locații. Nu era de cursă lungă. El când se simțea, pleca acasă. Vestea s-a dus pentru că eram mereu împreună.
- Păi, cum?, că a fost povestea de la meciul României...
- Știu, când am dispărut cu el la un meci cu Grecia și am pierdut avionul. Am făcut un chef și am neglijat orele, nu mai știam dacă e nouă sau două. Și când ne-am dus noi la 11 la națională... Se întâmplă și d-astea. Unii erau mai nebunatici, alții mai liniștiți.
- Au vrut să vă facă rău atunci.
- A fost o stare de alertă, au vrut să ne trimită în mină. Pe mine la Valea Jiului și pe Bumbescu mai departe ca să nu mai fim împreună. Pedeapsa a fost că după un rezultat trebuia să ne dea un video și ne-au mințit că nu ni-l mai dau. Ne-au amânat ceva...
- Un video?
- Da, da. Era destul de scump. Dacă nu ni-l dădeau, eram în stare să nu mai continuăm. Toți l-au primit, pe noi ne-au pedepsit să ne vadă cum suntem, dar am reacționat bine, ne-am pregătit bine, randamentul era maxim și ni le-au dat și nouă. Chefuri se făceau și înaintea noastră, dar și după noi.
- Ați rămas în istorie și cu chefurile.
- Eu știu că noi toți, colegii noștri, am făcut performanțe de neegalat și ne mândrim că am făcut oamenii fericiți. Nu era important ce făceam eu, ci ce făcea Steaua pentru că le umpleam inimile de bucurie steliștilor care țineau cu noi.
Nu am avut niciun conflict cu miliția și nici colegii mei. Nu mi s-a propus niciodată să colaborez. N-au îndrăznit să vină. Eram privilegiați din anumite puncte de vedere. Ce pot să vă spun e că atunci când mergeam și mai consumam o bere, nu enorm cum se auzea, noi lăsam mașinile acolo unde consumam și plecam fără ele. Niciodată nu am făcut scandaluri ca să se afle. Dacă călcam strâmb, se afla imediat
{{text}}