Ștefan Iovan spune că s-a simțit bine pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, că avea tot ce-și dorea, inclusiv facilități, pentru că era fotbalist la Steaua. Fostul fundaș dezvăluie că la sărbători generalii Armatei Române le aduceau produse de vânat, fiind privilegiați ai sistemului.
- Fane, după finala cu Barcelona ați primit un cadou, un ARO.
- L-am vândut la Alba Iulia. Avea numerele galbene. Chiar dacă toată lumea spunea că e la mâna a doua, era bine făcut, era nou, nu era recondiționat. Se vindea foarte bine. Un ARO pe vremea aia era cât o vilă bună în Primăverii. Vreo 250.000 de lei, l-am dat unui cioban, că ei aveau bani, ei aveau nevoie de mașini de teren.
- Și ce-ai făcut cu ei?
- Mi-am luat imediat un apartament și când aveam vacanțe mergeam la munte și la mare. Nu câștigam enorm, primeam doar la rezultatele fantastice. Pe parcursul campionatului aveam prime mici. Un video primeam doar prin "sferturile" Cupei Campionilor, atunci începeau bonusurile. Cum mie mi-a plăcut viața, banii s-au dus pe ici-pe colo.
- Îți pare rău de ceva?
- Nu-mi pare rău de ce-am făcut. Și dacă aș da timpul înapoi, poate aș fi puțin mai atent, dar tot ce-am făcut tot așa aș face. Am avut satisfacție și ca fotbalist, dar și pentru cum eram apreciat pe stradă de către lume. Câteodată mă oprește lumea și-acum pe stradă, chiar și pe la restaurante, lumea ne poartă mare respect.
- Dar ideea cu mașina cine a avut-o?
- Nu știu, dar a fost binevenită. Erau greu pe vremea aia, cum era sistemul, să se audă că jucătorii Stelei au primit 300.000 de lei primă! Cred că era greu... Și-atunci cine a avut ideea cu ARO-ul a fost ca un cadou.
- Și ai ajuns în fața lui Ceaușescu.
- Da, ne-a primit Ceaușescu.
- Când ai scris discursul?
- Cred că discursul mi s-a dat. Era cu "Mult stimate și iubite"... Mi s-a dat, dar l-am învățat. Acum o să-mi fac mulți dușmani...
- De ce?
- Eu cred că vremurile alea nouă ne-au prins bine. Nouă, jucătorilor. Eu m-am ferit s-o spun până acum, dar o spun. Noi mai aveam niște facilități. Adică lumea stătea la coadă, dar noi nu puteam pentru că pierdeam timp prin piețe, și atunci veneau cu produse... La unele sărbători generalii vânau fazani, iepuri și primeam și noi câte unul, doi. Știau cât de importanți eram și aveau grijă de noi din punctul ăsta de vedere. Nu puteam noi să stăm la cozi interminabile...
- Păi, și pe cine să superi?
- Lumea să nu mi-o ia în nume de rău, dar noi am făcut bine și am mulțumit!
{{text}}