Gabriel Batistuta, 52 de ani, legendarul fotbalist argentinian, are acum o are firmă de construcții și a uitat de fotbal: "Nu-mi plăcea, era doar meseria mea".
A fost unul dintre cei mai mari atacanți argentinieni. A înscris 200 de goluri în Serie A în cariera la Fiorentina, Roma și Inter. Tifosii viola l-au iubit atât de mult încât i s-a ridicat statuie în afara stadionului "Artemio Franchi".
A rămas în istorie modul în care își sărbătorea reușitele, făcând o reverență în fața Curvei Fiesole.
77 de selecții și 54 de goluria avut Batistuta în naționala Argentinei, cu care a câștigat de două ori Copa América și Cupa Confederațiilor
Totuși, pentru Gabriel Omar Batistuta fotbalul a ajuns să fie un chin. "Nu-mi place, este doar o meserie pentru mine", declara sincer "Re Leone" sau "Batigol".
Batistuta are patru băieți și un nepoțel
S-a retras în 2005, la 36 de ani, după lungi perioade de suferință, provocate de accidentări și de urmele lăsate de războaiele din teren.
Acum, Batistuta stă departe de sportul-rege și are o firmă de construcții în țară. E căsătorit de peste trei decenii cu Irina Fernández și are 4 copii, Thiago 29 de ani, Lucas (24), Joaquin (22), Shamel (17), toți băieți. Ba chiar a devenit și bunic.
6 trofeea cucerit atacantul argentinian la cluburi în cariera la River Plate, Boca Jrs, Fiorentina și Roma, cu ultima reușind să ia unicul titlu
"Thiago e actor și trăiește la Baiers, Lucas lucrează la compania familiei, doar Shamel nu s-a născut la Firenze, ci a venit pe lume când eu jucam, în Qatar, la Al-Arabi, spre sfârșitul carierei".
Batistuta are proteză la gleznă
"Cum m-am retras, mi-am simțit gleznele praf. Nu mai aveam cartilaje. Erau doar os pe os, iar la greutatea mea, de 86-87 kg, cea mai mică mișcare devenea un coșmar. Aceeași problemă a avut-o Van Basten, care s-a lăsat la 28 de ani.
Erau zile în care nu reușeam să cobor din pat. Plângeam de furie și-mi spuneam «nu se poate termina așa»! Timp de 17 ani, cu suișuri și cu coborâșuri, m-am luptat cu un dușman invizibil. Degeaba îmi spunea familia că acum poți sta mai mult cu noi.
Eu, în schimb, sufeream, mă simțeam rău. Atât de rău, încât m-am dus la un prieten medic și l-am implorat să-mi amputeze gambele. L-am rugat, am insistat. I-am zis că nu mai suport durerile, asta nu era viață!", povestește Gabriel.
26 de goluria marcat Batistuta în sezonul 1993-1994 la Fiorentina, devenind "capocannoniere" în Serie A
Calvarul s-a terminat în toamna lui 2019, când s-a operat în Basel la profesorul Beat Hintermann, care i-a pus o proteză la gleznă. Recuperarea de lungă durată i-a oferit șansa de a merge normal și a se bucura iarăși de viață.
„El numero nueve”
SenseMedia a făcut un documentar despre cariera lui Batigol și toată suferința îndurată, chiar cu el jucând în rolul principal, "El numero nueve", prezentat la Festivalul de la Roma.
La 50 de ani s-a lansat și în cinematografie, retrăind clipele de fericire și satisfacție din cele 12 sezoane petrecute în Italia, legătura indestructibilă și magică avută cu fanii și cu orașul care l-a adoptat. Marele Diego Maradona l-a numit "atacantul cel mai bun pe care l-am văzut jucând vreodată".
300 de goluria înscris în 555 de meciuri în 17 sezoane la Newell's Old Boys, River Plate, Boca Jrs, Fiorentina, Roma, Inter și Al-Arabi
Are licență A UEFA de antrenor luată la Coverciano și poate fi cel mult secund în Serie A și B. O carieră de tehnician de care nu a fost însă niciodată atras. Chiar dacă fotbalul a fost doar o meserie...
Din naștere, gleznele mele sunt fragile. N-am putut juca niciodată la sută la sută din potențial. Am fost torturat de entorse, ca să rezist abuzam de infiltrații și injecții antidolorifice. Intram pe teren în condiții imposibile. Dar eu eram Re Leone, războinicul Batigol și strângeam din dinți.
Eram ca o femeie frumoasă, îmi plăcea să fiu curtat. Pentru a mă convinge trebuie să existe o motivație puternică, nu banii. Ori sunt prinț, ori domnul nimeni. Fotbalul e o lume minunată, dar nu e totul cum pare. Deziluziile și gleznele distruse sunt mereu posibile.
În cariera mea, nu am prea dat importanță antrenorilor. Atacantul de rasă trebuie să-și urmeze instinctul când este în fața porții, să calculeze soluția cea mai bună. Știam să dau gol în multe feluri și mi-am câștigat eticheta de vârf de forță.
- Gabriel Omar Batistuta, fost atacant argentinian
{{text}}