Deac plângând cu trofeul în brațe nu e un scandal

Nu există campioană națională invulnerabilă.

Un bun prieten - săracul, dus dintre noi... - mi-a lăsat o vorbă de care nu mă despart: "În România, spontană e doar coada la brânză...". M-am contrazis cu el mulți ani. De sâmbătă însă, de când CFR-ul a cucerit titlul de campioană la Craiova, am un minim amendament: spontană la noi nu e doar coada la brânză, ci și bucuria de a fi campioana națională la fotbal. Restul spontaneităților - cum ar fi chiar o victorie în alegeri - sunt un aranjament de lozinci.

Bucuria de a fi campioană la fotbal în România nu poate fi suspectată și nu cred că sunt prea idilic sau prea sentimental. Cu puțin humor, ea e chiar mai mare decât aceea de a scăpa de retrogradare. 

E adevărat că azi nu e o vreme a sentimentalismelor, în niciun domeniu. Sunt dubioase, caraghioase nu o dată, inadmisibil de naive, ca mai toate emoțiile cât de cât sincere, și lacrimogene.

Totuși, oricât de trist e azi pe lume, la cucerirea unui titlu de campioană se mai plânge, se mai urlă, se mai cântă, se mai dansează și, omenește vorbind, nu văd ce-i de disprețuit în asta, ce e ridicol, ce e fals, ce-i scandalos.

Pentru mine, de mult fan CFR Cluj, nu e scandalos că echipa lui Dan și Edi a cucerit titlul de campioană a României. A, că se pot găsi multe vulnerabilități financiaro-morale e de netăgăduit; dar care Real sau Atletico Madrid e invulnerabil? 

Marea reușită a clujenilor e, după pixul meu, reacția lor după eșecurile din play-off, înfrângerile la Sepsi (neașteptata revelație) și Craiova (alta decât cea de sâmbătă). Echipa nu și-a pierdut capul, nu a intrat în depresie, chiar dacă sunt multe de obiectat la jocul ei propriu-zis. 

Totuși, Deac are dreptul să plângă de fericire cu trofeul în brațe și e foarte urât să faci mișto de vârsta lui (ei, și ce dacă e urât?). Toți colegii lui au declarat, în plină bucurie, că cel mai mult i-a durut că li s-a spus, cu dispreț, desigur, că sunt prea bătrâni, că sunt terminați...

Edi a făcut bine când nu a abandonat linia lui Dan, cel care a reușit să fie eliminat din Europa League fără înfrângere; când văd azi progresele lui Păun, îl văd la Sevilla marcând golul anulat din cauza hențului imperceptibil al lui Traore. 

Mă zbucium și acum pentru penalty-urile cu Dinamo Zagreb, care a făcut totuși câte ceva în grupa ei europeană. Nu erau niște gloabe, cum se spune azi lejer chiar despre United. E cumplit cum folosim ocara în fotbal.

Evident, nu pun botul-pixul la explozia bombei nocturne Șumudică, la ora când CFR-ul cucerește titlul stârnind furia unui specialist în diversiuni. Fan Șumudică, îmi fac datoria de rezervă precum Pancu și nu pot comenta. Ce e aia datorie de rezervă? Tot ce-i mai enigmatic, s-o scuipi între ochi ca pe orice ironie.