Nefiind adeptul vreunei teorii a conspiraţiei, înţelegeţi ce vreau să spun, am încercat ieri să explic modul diferit, chiar antagonic, în care CFR şi FCSB au abordat problema vârstei fotbaliştilor.
Dacă prima a mers pe mâna jucătorilor de 30 de ani şi peste, cealaltă s-a bazat pe tineri, am detaliat în articolul precedent şi nu mai insist.
Drept urmare, la finalul lui 2020, conform lui Liviu Manolache, statisticianul Gazetei, FCSB avea, cu 24,9 ani medie de vârstă, cea mai tânără echipă din L1. Iar a CFR era, cu 29,4, penultima cea mai bătrână după Hermannstadt.
Calculând că în martie 2021 a revenit în Gruia portarul lituanian Arlauskis de 33 de ani, nu-i exclus ca formaţia clujeană să fie acum cea mai vârstnică.
Un lucru e cert: cum ea şi-a păstrat titlul, cucerit a patra oară consecutiv, se poate susţine în linişte că politica sa privitoare la etatea jucătorilor a fost cea bună. A avut câştig de cauză.
A doua mare diferenţă dintre cele două a constat în atitudinea faţă de fotbaliştii străini. CFR i-a cultivat, pe când FCSB le-a întors spatele!
Comparând, descoperim că, din 36 de jucători rulaţi în ediţia curentă, CFR a folosit 18 străini (inclusiv pe plecaţii Boli, Djokovici, Vojtus şi Zunici), iar aceştia şi-au trecut în cont, atenţie!, 21 de goluri şi 16 assisturi.
Portughezul Camora, care a primit şi cetăţenia română, a bifat cele mai multe minute (3.060), brazilianul Vinicius (2.115), croatul Debeljuh (2.002) şi bosniacul Susici (1.746) intrând şi ei în Top 10.
Situaţie complet diferită la FCSB, altă optică, alt tratament. Doar 3 străini au evoluat în tricoul formaţiei din Berceni, însă numai unul, muntenegreanul Radunovici, a prins 22 de meciuri şi 1.758 de minute.
Croatul Vukusici (5 cu 127) şi grecul Soiledis (1 cu 90) au stat mai mult pe bancă ori chiar în tribună. Exceptând o pasă de gol dată de Radunovici, cei 3 n-au produs nimic. Realizări zero.
Nu că Gigi Becali n-ar fi avut bani pentru importuri. Sigur ar fi avut. El s-a pronunţat însă ferm, apăsat, în favoarea fotbaliştilor români de preferinţă foarte tineri.
Ca atare, a fost perceput ca duşmanul jucătorilor străini. Aşa i s-a năzărit şi nu-l scoate nimeni dintr-ale lui. Mă îndoiesc c-o face din xenofobie ori din naţionalism. E o toană, şi-a propus să fie altul şi-şi permite să fie.
Până la un punct, această filosofie, dac-o pot numi aşa, e de lăudat. Deoarece serveşte intereselor echipelor naţionale. De pildă, contribuţia FCSB la lotul de tineret a depăşit-o până şi pe cea a Viitorului lui Hagi!
Pe de altă parte, gândirea respectivă poate fi socotită păguboasă, din moment ce, bazată pe jucători de-afară, CFR a mai luat un titlu de campioană.
Abordarea lui Becali o fi utilă pentru vânzarea fotbaliştilor, nu însă, iată, şi pentru performanţă.
În plus, e una demodată, vetustă, amintind că Man City, Inter Milano ori PSG numără, de regulă, 8-9 titulari străini. Să nu ne întindem însă mai mult decât ne lasă plapuma.
Şi, apropo de plapumă, fiecare doarme cum îşi aşterne, proverb valabil şi pentru Gigi Becali.
{{text}}