N-a atins vârsta ca să-și poată lua buletin, însă deja a atras toate privirile le meciurile de juniori. Ionatan Benjamin împarte timpul între navetă, lecții și fotbal și așteaptă ziua când va deveni fotbalist pentru a-și ajuta fratele și familia.
N-are decât 13 ani. Însă mai mult de jumătate din viață și-a petrecut-o bătând mingea pe maidane. Din zori și până noaptea târziu, când vecinii erau deranjați să audă mingea lovind pereții.
Până când mama îl trimitea la culcare fiindcă a doua zi dimineață trebuia să meargă la școală: "Așa e el! Nu vrea nimic! Minge, fotbal, asta-i viața lui. Nu vrea jocuri pe calculator, nici tablete. Minge și atât", ne povestește domnul Dogănoiu, tatăl lui Ionatan Benjamin, care a asistat emoționat la antrenamentul fiului său.
8 copii în familie, condiții grele
A crescut într-o familie cu 8 copii. E cel mijlociu. Toți poartă nume din Biblie. Șapte sunt băieți, o singură fată.
S-a născut în Spania, la Elche, pentru că de 20 de ani tatăl său face "stagii" de muncă în străinătate. "Am fost în Spania, Belgia, Italia, Israel.
Trebuie să le ofer copiilor tot ce n-am avut eu. Nu-i ușor! Nu vă gândiți că se strâng cine știe ce bani. Lucrez în construcții, reușesc să pun deoparte câteva sute de euro pe lună. Din care trebuie să terminăm casa", mai povestește tatăl lui Ionatan.
Pandemia și mai nou problemele cardiace destul de serioase l-au oprit să mai părăsească țara: "Nu știu ce să fac, vreau să plec iar. Dar am pereții inimii îngroșați. Nu prea e indicat să mai fac efort, dar trebuie să-mi ajut copiii", mai povestește domnul Dogănoiu, cu lacrimi în ochi.
"Nu plâng de felul meu deloc, așa sunt eu. Țin totul în mine", mai spune acesta.
L-a desenat pe CR7 în cameră
Ionatan crește la 13 kilometri de Târgoviște, la Mănești - Dâmbovița, într-o casă "la roșu". E la liceul din Nucet, acolo de unde a plecat Octavian Popescu.
Clasa a 6-a, coleg cu Daniel, fratele mai mic al puștiului-minune de la FCSB. Face naveta, aproape 100 de kilometri pe zi, totul din dragoste pentru fotbal:
"De când eram în clasele primare am vrut să merg acolo. Știam că-s clase vocaționale. Voiam la fotbal. Nu pot să zic că mă descurc excelent la școală. Nici rău, nici bun. Ținta mea e să fac fotbal totuși. Știu că dacă muncesc voi reuși", a povestit Ionatan, mare fan Cristiano Ronaldo, pe care a încercat să-l deseneze pe peretele casei, în camera sa.
"E cel mai bun! Joacă deja cu cei de 2004, el fiind 2008. Vedeți că îl ajută și fizicul. E modest, retras. Când i-am întrebat cine e cel mai talentat din clasă, toți l-au indicat pe el. Chiar și Dani, fratele lui Tavi Popescu", a povestit directorul liceului, Constantin Gherghe.
Joacă și pentru fratele său
Pasiunea nu e singura care îl ține legat de fotbal. Ci și nevoia. Ionatan se visează la unul dintre marile cluburi ale României și din cauza problemelor pe care fratele său le are.
Cel mai mic din familia Dogănoiu, care are doar 5 ani, s-a născut cu o malformație a urechii, o problemă ce necesită operație în Spania:
"Aude foarte prost, poate 10% cu acea ureche. I-am făcut aparat auditiv, am dat câteva mii de lei pe el, degeaba. La 7 ani trebuie să-l operăm în Spania, altfel nu va mai auzi deloc cu acea ureche", a povestit tatăl lui Ionatan.
Este, într-adevăr, un copil foarte talentat. Îl vedeți cu câtă dezinvoltură joacă la 13 ani. Are un control foarte bun al balonului. Se remarcă inclusiv la meciurile cu cei care sunt cu 4 ani mai mari decât el.
Sunt convins că vom auzi de el la nivelul Ligii 1. Are o tehnică deosebită, marchează mult, noi îl folosim pe mai multe posturi. În plus e foarte serios, liniștit, îmi aduce foarte mult aminte de Tavi Popescu. Sper să aibă traseul lui.
- Marius Rotaru, antrenor la Grupul Școlar Agricol din Nucet
De mic mi-am dorit să ajung fotbalist. Plouă, ninge, e soare, mereu sunt cu mingea. Mai fac și boacăne. De curând am spart o lustră prin casă. Tata nu mă ceartă, mama, în schimb, se mai ia de mine. Pe holul casei mai exersez atunci când vremea nu mă lasă să ies din casă.
- Ionatan Benjamin
{{text}}